Isi ingroapa degetele de la picioare in nisipul fierbinte. Le scoate apoi incet, rubine de oja ce rasar timid de sub scoici. Zece mici excavatoare scurma asiduu o bucatica de plaja. Vantul ii bate pe umeri si genunchi cu raze de soare. Un val fara scrupule ii invadeaza linistea. Inundatie in micul santier de la picioarele ei. Apa se strecoara rece si brutala, ii spala unghiile si dispare sorbita de plaja. Dezamagita se ridica si priveste in larg. Marea se straduieste fara succes sa ii imite culoarea ochilor care abia razbate printre genele lungi si negre. Buzele i-au incremenit intr-un suras crapat de arsita si vant. De aici de unde o privesc soarele ii redeseneaza liniile, ii pirograveaza accente de lumina pe pielea bronzata,“shocolatie”. Cu “sh” mai plin, mai fin, mai lin. Culoarea ciocolatei fierbinti ce ia forma gandului care o contine. Parul i se scurge in bucle roscate pe umerii topiti, toropiti. Suvite indraznete incearca sa se impotriveasca vantului ce rupe simetriile numai de mine stiute. Plictisita parca de simpla ei frumusete se hotaraste sa intre in apa. Cu mainile intinse imblanzeste valurile inainte sa se lase inghitita de ele. Tot mai departe. Tot mai in larg. Inainte sa o pierd de tot reusesc, inchizand un ochi, sa ii aliniez trupul in saritura tangent linia orizontului. Dispare in apa si gandurile mele se imprastie ca aburii... Spre infinit. Muza mea e in vacanta. Eu, neinspirat, acasa, o astept sa se intoarca...