"Trăim aici pe Pământ, dar adesea ne regăsim ca trăind în lumi separate"
[ ... ]
"Oricare cap îngust un geniu pară-și,
Cu versuri, goale de cuprins, să placă
Și, cum dorește, zgomot mare facă,
Cununi de lauri de la plebe ceară-și.
Ci muza mea cu sine se împacă.
Eu am un singur, dar iubit tovarăș,
Și lui închin a mele șiruri iarăși,
Cântarea mea, de glorie săracă."
©Mihail Eminovici
[ ... ]
"O God! Can I not grasp
Them with a tighter clasp?
O God! can I not save
One from the pitiless wave?
Is all that we see or seem
But a dream within a dream?"
©Edgar Allan Poe
[ ... ]
"Cineva a-nveninat fântânile omului.
Fără să ştiu mi-am muiat şi eu mânile
în apele lor. Şi-acuma strig:
O, nu mai sunt vrednic
Să trăiesc printre pomi şi printre pietre.
Lucruri mici,
lucruri mari,
lucruri sălbatice - omorâţi-mi inima!"
©Lucian Blaga
[ ... ]
"In secret we met--
In silence I grieve,
That thy heart could forget,
Thy spirit deceive.
If I should meet thee
After long years,
How should I greet thee?--
With silence and tears."
©George Gordon Noel (Lord) Byron
[ ... ]
"... Şi voi lua din cer
Ceea ce nu mai găsesc
Prin stele,
De când rătăcesc.
Această gândire mai vreau
Din câte-am dorit -
Sau cerul e rece
La infinit..."
©George Andone Vasiliu
[ ... ]
"The rising tear, the stifled sigh,
A mind but ill at ease display,
Like blackening clouds in stormy sky,
Where fiercely vivid lightnings play."
©Percy Bysshe Shelley
[ ... ]
"Şi nu mai ştiu ce mi se par mai grele:
Poveţele nemărginirii tale,
Sau tainele adâncurilor mele..."
©Octavian Goga
[ ... ]
"When beggars die, there are no comets seen; the heavens themselves blaze forth the death of princes.”
©William Shakespeare
[ ... ]
https://youtu.be/QrwSnc3y4O0
[ ... ]
P.S: (ca să nu mai încurc pe nimeni)
Vârsta: nu mai mult decât arsul rost al unei pietre - și nu mai puțin decat lucirea unui picur aninat pe-un fir de iarbă.
Status: văduv, păzind umbra crucii; căsătorit, îmbrățișând infinitul; Singur, după alegerea-mi.
Educația: după cele lumești =0 / după cele cerești = nu există un sistem de referință - implicit, nici măsuri / student al Vieții
Ocupația: Habarnam, drept poziție primară. Hăbăuc, ca poziție secundară. Lunatec, terță parte.
Averea: nu posed nimic, Tata din Ceruri are Totul!..
Locatia: într-un punct cartografic, care îmi înlănțuie structura fizică; într-un punct de origine, datorită izvodirii din care mă trag.
Aspectul: fizic, JIVINĂ, psihic, Creatură.
Viață și familie: așa cum mi-a dăruit-o Dumnezeu. Copiii mei sunt Orfani și Sărmani. Neamurile mele s-au vitregit și înveninat, sub egida sistemelor lumii.
Interese: ARTĂ.
[ Notă! ] Îmi cer iertare tuturor acelora care se simt/s-ar simți ofensați. Consider că altă stare descriptivă, asupra-mi, este irelevantă. Inițial, nici pe aceasta n-am voit a lăsa-o, iar singura determinantă care a permis acest proces, a fost circumstanța în care doar anumite persoane, vor ști despre ceea ce vorbesc și înțelege-vor, ca atare, cu cine “ar sta de vorbă”. Dacă uneori mai contactez câte o persoană, este din dorința mea clară, de comunicare – și într-un scop Onorabil. Însă, vă rog, nu considerați acest fapt un avantaj personal, nici că aș cerși dragoste, căci prefer Însingurarea Voită, adesea, constatând că nu este nevoie de mine, sau nu sunt integrant ecuației.
Am luat aminte, de asemenea, că în urma contactării unor anumite persoane, in baza unui criteriu de selecție stabilit în acordanță cu o Virtute, sau o cale a acesteia, am ajuns la o statistică cu valori minimale, sau o pe o scală negativă, cu privire la acestea, fiindcă, din păcate, am întâmpinat cuvinte mari, fapte puține - sau descrieri mărețe, pretenții mari, lăsate drept descriere - însă nimic din cele afirmate de către dumnealor, nu se regăsește întocmai (iar dacă s-ar lua în considerație totuși, elementele, acestea ar avea un caracter mult prea Superficial, care nu corespunde tabloului/descrierii) - cum nici măcar comunicarea esențială - darămite să regăsesc Virtutea, sau o cale a sa?! Mă văd forțat astfel ca decizia de a contacta eu însumi, aceste persoane, să se manifesteze tot mai puțin - dacă nu chiar deloc - și atunci, factorul rezultant ar fi să aștept a fi contactat, de persoanele care mă vor găsi aidoma modului descriptiv de mai sus, simțind în primul rând și înainte de toate, Comunicarea. Consider nu doar pertinente, ci foarte Întemeiate, atât argumentele pro, cât și cele contra - precum, de altfel, și să aștept de la persoanele vizate, o manifestare Reală și clară, asupra faptului că Simt și au Nevoia Comunicării. Eu nu am descris Limitări, asupra acestor persoane - ci o selecție aparte. Asta fiindcă așa cum majoritatea persoanelor, axial, au o selecție bazată pe Superficialitate, în detrimentul profunzimii, ba chiar pot considera principiul Calitativ și Cantitativ, născându-și unul-altuia noțiuni precum sisteme de referință și măsuri fel de fel, - așa, la rându-mi, fără a le socoti vreo nedreptate, selecționez așa cum Dumnezeu a lăsat negrăitoarele și ziditoarele taine ale Firii, conform unei Virtuți, sau o cale către ceea ce Reflectă aceasta, am și eu acest drept de a alege după Firescul Izvodirii, fără a mă limita eu însumi și pe alții, sub blazoanele mândriei și nepăsării. Doresc de asemenea – și aștept – ca Blândețea, să troneze, într-o eventuală discuție/colaborare, căci de Asprime, sunt sătul. Vreau ca Mândria, să nu existe, sau măcar diminuată considerabil, la persoanele cu care comunic – și Smerenia, să se arate ca o lumânare în beznă, luminând întunecimea vremurilor. Iar de nu voi vedea nimic din acestea - fără de valoare pentru unii și pline de însemnătate pentru alții, îmi cer iertare, dacă prefer universul meu, ca de altfel și răceala judecății, nechibzuința din spada-mi, ticăloșia din fruntea-mi, picătura de sânge din harfa-mi.
https://youtu.be/FF9SKw7yLcY
[...]
- pentru cine are Răbdare, doresc a împărtăși o micuță poveste, dar de mare folos sufletului:
"NeCredinciosului
“Gemândul munte scurmă răsăritul.
Podoabe-şi prinde-n văluri de argint.”
..Că o fi vreo rătăcire de-a me – ori nu – iaca am vă spuie-o poviesti...
Să făcea că eu, Creatura, şădem colo, pe o stâncă maaaare, maaaare, care parcă sub vârfu-i, despica Ceriul în două.. şi O, Doamne, ce minunăţîie!.. Că pare-mi-se.. ş-acuma mi-o văz, ca ş-o flamură răsărită deasupra lumei care devenise atât de micuţă.. taaaare, taaare de tot, de-o măsur un punct, perind în valea adâncimei... Mi să poticni cugetu’-ntr-acolo, căci pe-a cătării mele văluri, să deşîrau toate culorile, amestecându-să cu genile de lumine, parcă storcându-mi amnarele într-un fus al Vieţii..
Of, da’ nu mai zîc!.. Ci amu, cum şădem eu privind Măreţîia lu’ Dumnezău, vântu’ pleca aripele-i peste mine, dogoarea împrăştiindu-să în tot locul, de mă treceu sudorili numaidicât, de mă sâmţăm precum floaria ceia di colţ, răzbind din ciuntili rostuiri de chiatră vânătî, zornăind în lucii mreje poleite de purpiură ’verzită. Ori, ici-colo, pe lângă câte-un malderi di ferige, mai ieşă la sfatu’ soarilui un fâşnăit de vreascuri, iar eu, tiptel, tiptel, ’mi-ncovoiem câte-o giană şovăindă, ori vreo sprânciană arsî-n tindă, poate-poate de-oi pricepe ce va-mi rânji noriocu’.. da batâte-ar priceperea, sî ti bată, de şopârlî, că mai ghini mă-nţoliu di brazîî ceia, cari ş-apleacî strâmbătatea peste culme..
.. Şi cum şădem eu col’-şa, sub dogoarea cei di tăti zilile, spălăcind beteaga me fiinţă, iaca numa’ ce-mi văz umbra, zvârlindu-să-ntr-acolo – iaca, icea lângî mini, pe uni’ rostu’ afla-ş-va, că de!.. n-ai vedenii di sus, ai măcar năluciri din part’-ceilaltî!..
Măăăăăiii.. da ci năzbâtie – şi iac-şa vă spui, că ice, lângî mini, eram tăt Io. Păi, ioti cî umbra, luce deoparti şî din partea ce cari privei, nici vorbăraie pre’ multă, da’ nici făr di folos, că spune ie cum faci că nu credi în Dumnezău, ci numa’ în stânca iasta, di deasupra lumei.. şi vaiiii... văleeeiiii, cum mai îmi poviste ie, că mă cutremurai io însumi, - da nu di la ce poviste, ci de la ce auazăm de-mpregiuru-ne.. vocili celea.. şî
.. Sî făce cam aşă:
[ Slava Deşartî ] “Heh! Iaca, cela nu credi, da ieu, la Dumnezău, mă rogiu, pentru el! Şî dacî fac aşă, colo-n Rai, agiung!.. O ajungi, n-o ajungi, eu dacă mă rogiu pentru celi-a-li lui..”
[ Mândrîia ] “Ia de-acu’ ’nainti sî crez în Dumnezău, că ieu aşă fac!.. Şî cum ştiu cî numa’ El Îi, ia sî creadî toţi, în ci cried ieu!.. Cî mai ales, când cried cî m-o învăstit pi mini, sî le spuiu tăti iesti, sî-i aduc oiţâli pi calea ce bunî, cî ioti ce zâc Sântile Scripturi, ioti colo Sfinţăniie, ehaaa..”
[ Giudecata ] “Ioti altu’, cari nu criedi!.. Ci Necredincios!.. Auz la iel, credi-n-chietri!.. Păcătosulii, altî habar n-ai ave tu de ieste!..”
[ Afurisănia ] “Parcî mi-i scârbî sî şăd lângî ierăticu’ ista!.. Nici măcariu în ocheane, să nu mi lă privescu, nici măcariu cu vorba, să nu mi lesu, l’-aproape-mi!..”
[ Mânia ] “Măă.. da’ ci i-aş opinti una-ntr-a-i creştetătului sarbădî călâie, de-a credi-odat’!..”
[ Ura ] “Te-oi ucide, viperî, di n-ăi credi! Omorâ-te-ş cu mâna me, spurcăciuneo!..”
[ Nipăsaria ] “Ei, şi dacî nu credi, ce!?.. Creadî în ci-o vre’! N-ari liberu’-arbitru?!..”
[ Asprîmia ] “Mîî!.. Îndriaptâ-ti odatî şi criedi!. Ie ti uitî ci zici Sânta Scripturî!..”
[ Mustraria ] “Criedi-mă, eu aş vre sî crez şî tu, în Dumnezău. Iaca, stânca cei la cari faci închinăciuni, tot Dumnezău, o creiat-o. Ori, dacî tu nu poţi credi aceastî tainî, să mă ierţî, că pesămne poate ţ-am adus vreo nelinişti, glăsuind-o, căci îmi făcem speranţa precumu de vini zîua ceia când tu ai criedi în IEL, măcariu la amintindu-ţ de-a mieli vorbi, să-şi fi făcut locşor şî-n inima-ţi zbuciumatî.. că maaaaari îi Puterea lu’ Dumnezău!..”
[ Nhilostănia ] “Of, Doamne!.. Iartă TU, pe aciela cari nu poa sî-Ţi priceapî Ţâie Tainili, cum nici Măreţâia!.. O, Doamni, ierta-mă-Vei, poati, şî pi mini, când amintire di mini, păcătosul şî netrebnicul, adu-ce-Ţi-Vei!.. că poate în giudecata me, nu îŢi pricep eu Necuvântătoarili şî Negrăitoarili Taini.. Adu, Doamne, Iertarea Ta, asupra-ne..”
[ Iubiria ] “Of, Doamne!.. Iartă-mă, pi mini, păcătosul şî netrebnicul, că numa TU, Dumnezăule, Ştii Rostu a Toatî Înfiinţăria, prin Făptura şî Chipul Tău, Suflarea Gurii Tali care Scuipî Tainele asupra lumei ci-aI Creat-o – Lumineazî-mă, Doamne, ca să nu giudec pe aproapili meu, ca poati ceva din ceia ci faci, fiindcî ieu văz ca fiind împotriva-Ţi, mă duci la afurisănii şi la asprimi, iar şî mai mult, poate mândria me şî fala deşartă, mă face să nu-mi iart aproapili, să nu iubăsc pe aproapili mieu. Ori, TU, Prea-Luminati, pi toati, Li Ştii, că Tu, Câtuitorule, Ocârmeşti cu Legea-Ţi, pre legea-ne – Tu Doamne, Povătuieşti pi aproapile mieu, ca sî Ti urmezî, iar pi mini, Să mă înlesneşti a pricepi cî poati fiindcă nu Te cunoaşti încî, faci închinăciune chietrii celeia, cî poati iel nu poa sî vazî Măreţîia Creaţiunii Tăli.. şî fără ca aproapili să ştîie, Lasâ-mî sî mă rog pentru iel şî pentru mini, să trăim în Pacea cari ne-I lăsat-o, cu Iubirea cari ne-I purtat-O… Iartă-ne, Doamne!..”
…
.. iar cî o fi vreo rătăcire de-a me – ori nu – iaca v-am plecat oleacî, al vostru cuget, cu o poviesti..."
[...]
P.S.2: Mai citesc uneori descrierile persoanelor care apar, în treacăt, pe acest site, sau care ar reveni constant, indiferent de media de vârstă, fără a mă limita asupra-le, că ar fi bărbați, ori femei. Printre aceste persoane, se află și câteva (numi-le-voi drept "cei neștiuți" ) care au toată stima și admirația mea; deși nu mi-am permis decât un rol de observator, le mulțumesc, personal, că există, prin acest mesaj: Fie ca Dumnezeu, să vă binecuvinteze sufletele, cu tăria interioară pentru a vă duce mai departe misiunea, pe această lume, să vă țină în pace și înțelegere!..
