Boring, necizelat... foarte rar interesant,
si sa nu uit: desigur iubesc minciuna, sunt totalmente neserios,
sunt viciat ....
....
serios!


Manners maketh man!

Hmm ....

Stau de aproximativ 10 minute uitandu-ma la acest dreptunghi alb, sa-l colorez cu niste cuvinte ce ar vrea sa fie despre detalii ale mele (vrei detalii, nu?). Sau ale vietii mele...
Mi-au defilat prin minte diverse fatete; am fost un caleidoscop in continua miscare, o multitudine de cioburi ce ma reflectau pe mine. Sunt, sau mai degraba nu sunt nici una dintre aceste imagini. Poate, poate sunt in toate adunate la un loc, sau macar o imagine deformata a ceea ce ar reiesi din ... asa operatiune complexa de reconstructie. Asta doar daca as putea sa ma lepad de subiectivismul meu, precum scot claparii la ghiseul centrului de inchirieri.

Ne stim de atatia ani. Chiar nu ma cunosti?


Sunt cinic. Dar in secret mi se intampla sa renunt la cinism.
Sunt pletos. Dar in secret asta cred ca nu intereseaza pe nimeni.

Sunt deosebit, sunt altfel, sunt unicul eu. Si le-am aratat tuturor.
Prefer sa ma arunc in mare, decat sa admir marea. Prefer sa ma catar pe munte in loc sa-mi fac poze cu el.
Prefer sa ma joc, nu sa ma uit la altii cum se joaca. Si in joaca imi place sa dansez, cand nu ma vede nimeni.
Si pentru ca am observat ca nu ma pot ascunde de fiecare data cand vreau sa dansez, am invatat sa ignor privirile celorlalti.

Si a functionat!
Asa de bine ca, pe cat ma perfectionam in arta ignoratului, toti ceilalti se perfectionau in arta vazutului de viata lor. Pana am constatat ca nu mai era nimeni.

Si intre aceste extreme m-am ratacit, intalnind mereu alti rataciti ai intamplarii, cautand repere obiective (speram), cautand o realitate imuabila si de nezdruncinat. Si de-ai sti de cate ori am gasit-o! Doar ca sa constat ca pana si ea realitatea, are subiectivismul ei, drept pentru care si ea se juca si se tot joaca cu intamplarile vietii mele.

Si trecand asa timpul, ne-am cam imprietenit in continua noastra alergare dupa fluturi (eu cu realitatea).
Eu ma bucuram si ea-mi dadea palme. Eu ma frustram si ea-mi fura mancarea din fata.
Ma depresam ... si-mi gaurea norii starnind furtuni ca apoi sa ma mangaie cu un curcubeu.
Eu nu mai credeam in iubire ... si ma trezeam ca in loc sa fac sex, faceam dragoste!

Si ar mai fi culori, acorduri, ganduri, cuvinte, vise; mai sunt de asternut....
Momentan sunt la fel de jumulit de prietena mea realitatea, pe cat sunt de incurajat tot de ea sa caut bresa din padurea ratacitilor, care sa ma transporte in tara subiectivismului, in tara visului fara limite care se transforma lin si fara vanatai in neantul visului lancezit. Si m-as propti in acest portal aflat la cumpana dintre doua lumi imperfecte si as vibra incandescent traind avid granita, precum un zbor sortit caderii.

"Eu sunt din copilaria mea ca dintr-o tara"
Deci.... tu de unde ziceai ca esti?