Da, relaţiile extraconjugale sunt detestabile, dar te-ai întrebat vreodată care sunt motivele pentru care le au bărbaţii? Am analizat câteva jocuri duble din viaţa reală pentru a afla.
Aparent este o adevărată modă a înşelatului acum, pornind de la David Arquette până la Tony Parker şi Brett Favre. Ca şi cu restul lumii, nu putem înţelege ce ar fi putut face pe aceştia să îşi abandoneze frumoasele şi minunatele lor soţii - mai ales în cazul în care femeia este muult peste novelul lor (in cazul lui David Arquette). Prin urmare am recurs la experţii din acest domeniu: bărbaţi adevăraţi care s-au jucat cu focul. Încercaţi să nu vă înecaţi cât citiţi aceste confesiuni lipsite de ruşine.

- Fusesem cu prietena mea de atât de mult timp încât oricine era diferită de ea mi se părea mai bună şi mai palpitantă. Am întâlnit-o pe fata cu care am înşelat-o într-o seară şi am fost uimit instant de cât de diferite erau aspectul şi atitudinea ei de cea a prietenei mele: avea părul negru şi scurt, era cu câţiva ani mai mare ca mine şi părea foarte independentă. Nu încerc să găsesc scuze pentru comportamentul meu dar dacă nu s-ar fi dat la mine probabil că nu ne-am fi cuplat. Dar a făcut-o şi prin urmare am fost acasă la ea şi am făcut sex. M-am simţit atât de vinovat ulterior încât am sfârşit recunoscând ce făcusem prietenei mele, care mi-a dat papucii imediat. (Mihai, 30 de ani)

- M-am surprins pe mine însumi atunci când am înşelat-o pe prietena mea, deoarece eram chiar destul de fericit cu ea. Doar acum pot vedea cât de nepotriviţi eram. Ea era atât de dulce, prietena perfectă. Eu eram o persoană foarte sociabilă şi ajunsesem să ne petrecem multe din weekenduri pe canapea deoarece asta prefera ea să facă. Cam la nouă luni de la începutul relaţiei noastre am început o nouă slujbă ce avea o adevărată cultură happy-hour. M-am înţeles foarte bine de la început cu o colegă de muncă ce rula mai mult la viteza mea, era sociabilă şi plină de viaţă şi avea o groază de prieteni. Ne-am sărutat de câteva ori dar nu a dorit să meargă mai departe de atât până nu aveam să mă despart de prietena mea. Am făcut-o, şi după trei ani încă sunt cu acea colegă. (Răzvan, 27)

- Fosta mea prietenă - care a fost şi prima mea dragoste - s-a despărţit de mine atunci când am plecat amândoi la facultate. Dar oricând eram acasă ne împăcam iar. Când am început să ies cu o fată nouă în al doilea an mi-am spus să nu aveam să mă mai prostesc cu fosta, dar pur şi simplu nu i-am putut rezista. În mare parte am trăit o viaţă dublă pe toată durata facultăţii. La şcoală eram cu prietena mea iar acasă cu fosta şi nici una nu ştia nimic despre cealaltă. Nu am fost prins niciodată. Asta se întâmplase cu ani în urmă şi acum realizez că am putut face acest lucru deoarece nu eram suficient de matur pentru a realiza cât puteam răni prin comportamentul meu. (Adrian, 26 de ani)

- A fost o perioadă în care am înşelam în aproape fiecare relaţie pe care o aveam. Aveam un apetit de nesatisfăcut pentru "minunea" ce era ascunsă în fiecare femeie de care eram atras. Credeam sincer că înşelând şi explorând aveam să descopăr tipul de persoană alături de care trebuia să rămân. Simţind că nu ar fi trebuit să fiu cu altcineva deoarece eram într-o relaţie făcea de asemenea ca cealaltă femeie să pară mult mai atractivă decât probabil era în realitate. (Mihnea, 24 de ani)

- Am călcat strâmb cu una dintre acele prietene-ale-unei-prietene-ale-unei-prietene, o persoană ce nu făcea parte din cercul meu restrâns dar pe care o vedeam ocazional. Privind în urmă ştiu că am făcut-o din ciudă. Prietena mea de un an lucra multe ore şi mă simţeam neglijat iar această altă fată mă făcea să mă simt ca şi cum tot ce făceam sau spuneam era cel mai minunat lucru din lume. Ne-am cuplat de câteva ori şi am scos-o chiar şi la cină! Unul dintre prietenii mei ştia ce se întâmplă şi a făcut o acţiune de urgenţă, spunându-mi că stricam lucrul bun pe care îl construisem cu prietena mea. Prin urmare am rupt relaţia cu cealaltă fată. Asta s-a întâmplat cu mai mult de doi ani în urmă şi încă sunt cu prietena mea şi foarte mulţumit că l-am ascultat pe prietenul meu. (Cezar, 26 de ani)

- Îmi iubeam prietena şi nu îmi imaginam cum ar fi fost să trăiesc fără ea dar la douăzeci şi doi de ani mă simţeam de asemenea prea tânăr pentru a mă stabili. Părea că aveam două alegeri: fie să mă despart de ea pentru a avea libertate, riscând să o pierd pentru totdeauna, fie să mă prostesc pe la spatele ei până mi-ar fi trecut faza asta. M-am gândit că asta avea să se întâmple pe la douăzeci şi patru de ani, douăzeci şi cinci, când chiar mă gândeam că aveam să să îi cer mâna şi să îi fiu un logodnic/soţ fidel. Da, eram un idiot ce visa dar mi-am primit pedeapsa. Unul dintre prietenii ei i-a dat de înţeles ce fac şi prietena mea s-a despărţit de mine. Ştiu că dacă m-aş fi despărţit de ea doar fiindcă nu eram pregătit să fiu atât de serios acum, câţiva ani mai târziu, am fi avut o şansă reală de a fi iar împreună. În schimb, nu vrea să mai audă de mine. (Cristi, 25 de ani)