“...Caut prieteni. Ce înseamnă „a îmblânzi”?
- E un lucru de mult dat uitării, zise vulpea. Înseamnă „a-ţi crea legături”...
- A-ţi crea legături?
- Desigur, zise vulpea. Tu nu eşti deocamdată pentru mine decât un băieţaş, aidoma cu o sută de mii de alţi băieţaşi. Iar eu nu am nevoie de tine. Şi nici tu n-ai nevoie de mine. Eu nu sunt pentru tine decât o vulpe, aidoma cu o sută de mii de alte vulpi. Dar dacă tu mă îmblânzeşti, vom avea nevoie unul de altul. Tu vei fi, pentru mine, fără seamăn în lume. Eu voi fi, pentru tine, fără seamăn în lume...
...Dacă tu mă îmblânzeşti, viaţa mi se va însenina. Voi cunoaşte sunetul unor paşi deosebiţi de-ai tuturora. Paşii altora mă fac să intru sub pământ. Ai tăi mă vor chema din vizuină, ca o melodie. - Ar fi fost mai bine dacă veneai şi astăzi la aceeaşi oră, zise vulpea. Dacă tu, de pildă, vii la ora patru după-amiaza, eu încă de la ora trei voi începe să fiu fericită. Şi cu cât va trece timpul, cu-atât mai fericită mă voi simţi. La ora patru, mă va cuprinde un frământ şi o nelinişte: voi descoperi cât preţuieşte fericirea! Dar dacă vii la voia întâmplării, niciodată nu voi şti la care ceas să-mi împodobesc sufletul...
- Oamenii au dat uitării adevărul acesta, zise vulpea. Tu însă nu trebuie să-l uiţi. Devii răspunzător de-a pururi pentru ceea ce ai îmblânzit...”

A. de Saint-Exupéry

Am deschis larg geamul si stau pe intuneric in frig si caldura, invaluita in muzica ploii si cu privirea pierduta in jocurile de umbre ce se plimba prin rafturile bibliotecii.. Mi-aduc aminte ca azinoapte am visat ca mi-a daruit o biblioteca superba, plina de carti pana in tavan si m-am trezit cu asa o fericire fara seaman in suflet, cum numai un vis utopic iti poate aduce. Imaginea a rezistat eroic o vreme, apoi a tremurat si a plecat sa bucure si pe altcineva.
Acum ma gandesc la suflet si la prietenie si la joaca de-a viata si-s cuprinsa de spleen.
Ne strecuram cu atata nonsalanta in sufletul altora si ne legam cu funii invizibile; nu stim cand se fac nodurile. Si-uite asa suntem legati unii de altii si orice smucire de franghie e simtita... fiindca s-au impletit anumite legaturi si ele au devenit tesatura vietii... nici un Macedon nu ar putea sa taie lasand urzeala neatinsa... El nu... dar o molie? Mica, rea si nesatula.

E trecut bine de unu, ma dor ochii si eu stau si bat campii melancolic pe matrimoniale. Sau ei ma bat pe mine, nu-i prea clar. Nu mi-e specific, categoic trebuie sa fac vreo traznaie si sa-mi ranjesc iar in oglinda dezaprobator “femeie, n-ai minte deloc!”.

Moderatori angel_angel39 Galateea admin