Noiembrie, cu lumina subtire, aprinde paduri... se sperie Lumina si coboara-n adanc, ne vom privi in ochi din ce in ce mai rar, vantul va sparge aceleasi mincinoase oglinzi - si, o stim cu totii, cioburile ascund adevarul...
Dar haideti sa ne salvam - nu de-atata desfrunzire care ne imprej****ste drumul, nici de ploile care se vor sinucide in triste mansarde - haideti sa ne salvam de noi insine, de zbaterea aceea inutila care credem noi ca este zbor, de tot ce lasam sa ne-mprumute chipul - desi nimic nu e de imprumut...
Sa dam nume tristetii care ne imparte la doi: invingatori si invinsi - desi, stiti si voi ca si mine - singuratatea e o victorie care nu se imparte cu nimeni!
Ce-ar fi sa-i spunem ca nu dam doi bani pe... ,,fermecul'' ei si ca n-are nici o putere asupra noastra atata timp cat...,,dincolo de locul unde se ascunde soarele'' - cineva abia asteapta sa ne intalneasca!
Vinovati de tacere si de amurgul lasat sa plece cu un pumn de fluturi - cuvinte nerostite, haideti sa aprindem un felinar in noaptea ratacirii noastre - sa ne strigam pe nume ca si cand n-am fi tacut niciodata, n-am fi gresit niciodata, n-am fi uitat...n-am fi risipit...
Si ce daca-i toamna! Frunzele cad doar de dorul de a se reantorce in ramuri...
Norii se-aduna doar de dragul nesfarsitelor ploi care vor tese-n tacere sublimul curcubeu...
Haideti sa ne incredintam visul copacilor si sa-nvatam de la ei maretia inaltarii, dincolo de tot ce inseamna poveri, risipiri... haideti sa tragem oblonul asteptarilor si lumina aceasta subtire de noiembrie sa n-o lasam sa plece - sa-i pastram salas in inima noastra... intr-o zi, sigur un ,,trecator'' se va opri si va intreba - a cui e ,,lumina''? Raspunsul... e in noi.

Moderatori angel_angel39 Galateea admin