Diagnostic cumplit atunci când viața îți dă o palmă bine țintită de cel ce credeai că te iubește din adâncul sufletului...
URSULEȚUL DE PLUȘ suferea de inimită frântă deoarece BĂIEȚELUL, îmbrățișătorul lui de zi și de noapte, nu l-a mai băgat în seamă, l-a părăsit. A rămas abandonat, al nimănui, nu mai putea respira, nu mai știa pe ce lume se află - și când se gândea la inima lui o vedea ca pe o rană adâncă, roșie și foarte, foarte dureroasă...
S-a aflat apoi că ursulețul nostru de pluș era cam prăfuit. Dintr-un ursuleț nou-nouț, de atâta îmbrățișat și jucat cu el sub plăpumioară și de purtat prin curte, bucătărie, grădină, a ajuns să nu mai arate prea bine, și-a pierdut luciul din ochi și din blăniță și a devenit ... un ursuleț prăfuit. Și din cauza prafului-de-ursuleț băiețelul strănuta, avea grețuri, dureri de cap și insomnii. Ce mai! Se cerea urgent o perioadă de regăsire a sinelui, de repunere a ordinii în propria viață, eventual schimbarea anturajului...
Așa că băiețelul-îmbrățișătorul are alte jucării. Noi-nouțe. Lucioase. Sprintene și vesele.
Printr-o minune, CINEVA a găsit ursulețul îndurerat pe un raft în dulap; și-a spus că un asemenea ursuleț frumos și cu multă simțire merită să fie readus la viață. Așa că l-a spălat și i l-a dus băiețelului.
Cât s-a mai bucurat acesta când și-a revăzut vechiul prieten! Imediat l-a așezat în colecția sa de jucării. Îl îmbrățișa și pe el ca pe celelalte toate și era nespus de fericit că încă o jucărie moale, pufoasă, iubitoare îi îndulcește viața.
Iar ursulețul? Era fericit. Când se gândea la inimioara lui o vedea ca pe o rană închisă, dar nevindecată, căci, nu-i așa? inimita frântă nu se vindecă niciodată. Se uita cu multă dragoste la îmbrățișătorul lui, dar o anume luminiță nu mai sclipea în ochișorii ciocolatii - se știe doar că numai o inimă întreagă-întreguță aprinde scânteia sufletului, or el avea o inimă adunată din bucăți-bucățele...

O poveste pentru mari și mici.Trei personaje, trei roluri. La un moment dat ne dăm seama că le-am interpretat pe toate. Măcar o dată în viață. Cu ce rămânem din ele? Ni le mai dorim? Le ocolim?
Eu prefer să las totul ... de poveste!

Moderatori angel_angel39 Galateea admin