Deoarece comentariile sunt închise și nu mai pot posta pe blogul de mai jos, am sa scriu aici.

Consider ca exista un timp pentru toate, un moment propice, când fiecărei clipe I se potrivește ceva sau altceva.
Sa încerci sa respingi ceva, sa fii ipocrit și sa te ascunzi susținând ca tu nu, mi se pare o limitare care nu ma caracterizează.
Viata trebuie gustata, atinsa, experimentata, trăită, savurata, sa te lași pătruns atât de bune, dar și de rele. Nu mi as dori o viata doar cu bune, cum nu mi as dori o viata exclusiv bazata pe niște alegeri tranșante, exclusiviste.
Te construiești ca om savurând de toate, nu fugind, nu negând, nu respingând, nu retrăgându-se te într o bula, mergând pe o strada sigura, considerând ca n are farmec dacă nu mergi uneori și pe sarma, dacă nu faci balet sau slalom uriaș.
Experientele sunt cele care fac ca viata sa fie atât de minunată.
Am gustat cam de toate, pentru a putea decide eu ceea ce mi face bine.
Dacă mi a plăcut spanacul, am mâncat spanac și nu urzici, însă le am gustat și pe acestea, nu le am respins pe motiv ca nu e trend, ca niște frustrați considera ca nu fașion și ca trebuie sa merg cu cardul.
Uneori, dincolo de aparente, eu descopăr un sens, învăț ceva, superficialitatea nu ma caracterizează, și încerc sa găsesc un mesaj în orice, chiar dacă inseamna sa ma uit la publicitate sau sa ascult muzica po****ra. Altora, aceste sensuri le scăpa, alții poate ca nu ar înțelege, poate n au cu ce, sau au alte priorități, alții poate ca le practica, dar din ipocrizie e mai bine sa spui ca tu nu faci. Și lista poate continua.
Prefer sa fiu deschisa, sa încerc, sa învăț, sa aleg eu, nu alții pentru mine.
Dacă am chef sa ascult manele de Revelion, ascult la maxim și dansez pana mi se rup tocurile.
Dacă am starea pentru a asculta Shubert, o fac, în surdina, cu lumina stinsa și un pahar cu vin.
Sunt bine cu mine. Pentru ca eu aleg. Nu ma las incorsetata și limitata de niște idei stupide.

Un Lied, printre ultimele scrieri ale sale, despre dorinta de a fi iubit de cineva.

https://youtu.be/lv5xPlm6etI?si=10voXeJm … ewMG9

Ca sa nu creadă unii ca ascult doar manele

Intr-un fel aveti dreptate,dupa ce cutreieri prin "desert" ca nu vezi un firicel,de obicei taras , luand-o cam de pe la picioare,cand vezi in sfarsit "padurea" si mai dai si de vreun "paraias" p-acolo iancerci un sentiment de usurare,de fericire as zice ca in sfarsit...acuma nu zic ca fara copaci nu se poate,de obicei unul singur stejear de esenta tare sa fie,nu plop moale care se rupe des si repede.Intuiesc ca v-am luminat asupra drumului prin desert, desi ma indoiesc, ca v-ati gandit la cu totul altceva,dar asta este meritul artistullui,sa va stimuleze imaginatia.

Lasă, bre, oamenii să se închine la ce vor, nu le mai pune tu sculptura în ochi, că fiecare are nevoie de rătăcirea aia prin deșert. Face mai frumoasă pădurea, când în sfârșit e zărită.

Și nu te mai teme atât de bătrânețe, că nu scapi!

V.ipule ...ai trecut de la Stradivarius la pictura si sculptura ... ! vezi ca au nevoie de pictori la Catedrala Neamului ...
dar nu , nu este cazul sa -ti pictezi impresiile si acolo ,chiar nu ,nu este cazul !

Orecum este natural , in cautarea unei noi Constiinte mai evoluate in ei insisi si pe Munte , aflati in desert in Post
acei sclavi au inceput sa viseze la pui fripti , coaste afumate , fripturi de berbeci , dar asta era partea naturala ...
Despre ultima fraza din blog ,ar fi bine sa nu privesti focalizat si intentionat mesmerian in Oglinda si IA din spatele ei ,
iti vor revela o lume imaginara ,falsa incarcata cu doar banale impresii si fantasme de moment ...inselatoare si dureroase.
Fii si Ramai INvaluit in lumina Sperantei ...!

https://youtu.be/FWGksAK2NmQ?t=14