Nu ești bărbat până n-ai stat singur. Fără menajeră, fără mamă, fără alte persoane în aceeași casă. Pentru că nimeni nu înțelege decât din proprie experiență ce înseamnă treburile casei. Dacă le face singur. Mai ales dacă nu e capabil să le facă. Când mai stai cu cineva, ai tendința să spui că de fapt tu faci mai mult. Nu observi că a dus gunoiul sau că a strâns prin casă. Când curățenia se întreține, nu observi efortul celuilalt. Ca să fii bărbat trebuie să fi stat singur, să fi mers la serviciu, să fi făcut cumpărături, să-ți fi spălat, să-ți fi dus gunoiul de fiecare dată ca să poți aprecia cu adevărat ce face o femeie acasă. Nu poți să duci gunoiul o dată? Când te întorci acasă pute. Nu ai spălat farfuria din chiuvetă? Când te întorci acasă e tot acolo. Nu ai plătit curentul? Rămâi fără curent. Ai uitat să trimiți citirea la gaz? Îți fac ăștia o estimare de te rup. Nu mai ai putere să te apuci seara să faci ceva mâncare? Ori nu mănânci, ori iei ceva rece din frigider.
Eu recunosc foarte ușor băiețeii. Din cauză că am avut experiența asta, de a avea grijă de mine complet. Și lucrez ca să câștig bani, și gătesc, și spăl și fac cumpărături, și curat, tot. Și văd că nu am timp să ies.
Un ex pleca la serviciu dimineața. Inițial a avut menajeră dar a cerut mai mult și nu i-a dat, așa că am rămas eu cu treburile casei. Spălam hainele, scuturam covorașele, păturile, curat zilnic, cumpărături, gătit două feluri (ciorbă și felul doi cu garnitură), apoi spălam vasele dimineața. Mă și aranjam, mă spălam, ca să miros frumos când vine, după atâta treabă. Mai aveam și de învățat, că făceam și niște studii.
El: „Dar nu te plictitsești în casă toată ziua? Mai ieși și tu cu o prietenă.”
Păi băiețelul mamei normal că nu știe, că făcea mama lui tot. Și dacă nu făcea mama lui, făcea menajera. Nu mânca acasă.
Alt băiețel care investea mai mult de jumătate din cât câștiga în țigări și băutură îmi spunea că soția lui nu face nimic, că se plimbă cu copiii. Ok, dar copiii ăia ca să se poată plimba soția lui cu ei, erau curați, mâncaseră, aveau temele făcute? În casă era curat? El mergea la job, venea acasă și i se părea că el face toată treaba și că ceilalți nu fac nimic. Până nu rămâi singur cu toate răspunderile nu vezi cât este.
Un prieten care locuiește cu mama lui este și el mândru că merge la job și aduce bani acasă. Îl rog să ne vedem să-i arăt ceva în oraș. Nu poate băiețașul sâmbătă că iese (cu prietenii). Nici duminică seara, că iese și duminică seara.
Părinții băiețeilor sunt de vină, că i-au crescut așa. Că dacă i-ar fi lăsat să se descurce singuri, treptat, băiețeii ar fi înțeles și ar fi devenit bărbați.
Acum femeiele muncesc și ele. Și când ajung acasă, de cele mai multe ori ele fac și treaba de acasă. Iar băiețeii nici nu observă. Dar observă că nu mai au șosete curate, sau că sunt vasele nespălate în chiuvetă.
Băiețașul a ieșit sâmbătă. Eu sâmbătă am făcut 6 drumuri în oraș să plătesc utilități și să fac cumpărături. Apoi ce-am mai apucat acasă. Duminică, în timp ce la el acasă făcea mama lui curat, eu abia la ora 23:00 am încheiat treaba. Fără oprire, de dimineață. Și el mă sfătuiește să mai ies și eu din casă. Ei, lasă că mămica nu-i nemuritoare, și abia când n-o să mai fie o să observe cât de multă treabă făcea ea de fapt ca să poată ieși el în oraș în weekend.
Băiețeii ăștia vor femei ca să le facă acasă ce le făcea mămica lor. Dar nu știu să aprecieze efortul. Peste tot în jur văd oameni care nu știu să aprecieze, dar și oameni care nu fac față și lasă din răspunderile lor pe părinți. De aici încep discuțiile într-o relație.
Eu sunt capabilă să am grijă de mine, așa cum reușesc. Câteodată nu reușesc să le fac pe toate. Dar dacă va ajunge vreodată un bărbat în viața mea care mă va ajuta cu ceva, am să observ și am să apreciez, din cauză că eu le făceam pe toate singură înainte. În niciun caz nu o să mai accept în viața mea un băiețel pe care trebuie să-l cresc eu, să-i spăl, să-i fac mâncare, să fac cumpărături, curat în timp ce el se simte bărbat că aduce bani acasă.
Am și un exemplu pozitiv. Un fost coleg cu soția lui. El tot așa, că ce face ea toată ziua acasă, aveau și copil mic. Soția lui a decis că merge ea la muncă 8 ore pe zi, și să stea el acasă cu toate treburile. Doar așa a înțeles el. Că a făcut asta, a lăsat-o pe ea să aducă banii în casă și a făcut el cele 15 joburi de acasă. A devenit bărbat. Îmi spunea cât e de greu și să scoți copilul în parc, d-apoi să faci și celelalte chestii. S-a reîntors la job, și i s-a părut mai ușor acolo. Sunt sigură că acum apreciază altfel când mănâncă sau vede curat în casă.
Băiețeii nu vor reuși niciodată să mențină o relație cu o femeie. Pentru că o femeie nu e o păsărică întreținută de alții, ci știe să aibă grijă singură de ea. Și nu are nevoie de un băiețel care s-o întrețină financiar. O femeie așteaptă un bărbat care să fie capabil să facă echipă cu ea, care să fie capabil să înțeleagă valoarea a tot ce face ea, care să nu-i aducă răspunderi în plus, ci să le împartă. Pentru asta, el trebuie să fi trăit o bună bucată de timp SINGUR.

©Samurai

Moderatori angel_angel39 Galateea admin