"Omul nu trăiește doar cu pâine. Eu de-aș fi flămând și aș fi handicapat pe stradă, n-aș cere o pâine; ci aș cere jumătate de pâine și o carte.
Și de aici îi atac violent pe cei care vorbesc doar despre revendicări economice fără să denumească vreodată revendicările culturale pe care le cheamă popoarele în țipete.

E bine ca toți bărbații să mănânce, dar să știe toți bărbații. Sa se bucure de toate roadele spiritului omenesc pentru ca invers este sa le transformi in masini in slujba Statului, este sa le transformi in sclavii unei organizatii sociale groaznice.

Mi-e milă de un om care vrea să știe și nu poate, decât de un om flămând. Pentru ca un om flămând își poate potoli ușor foamea cu o bucată de pâine sau cu niște fructe, dar un om dornic să cunoască și nu are mijloace, suferă o agonie cumplită pentru că are nevoie de cărți, cărți, multe cărți, și unde sunt acele cărți?

Cărți! , cărți! Iată un cuvânt magic care este egal cu spusul: "iubire, iubire", iar popoarele să ceară când cer pâine sau cât tânjesc după ploaie pentru cimitirul lor.
Când distinsul scriitor rus, Fiodor Dostoievski, părintele Revoluției Ruse mult mai mult decât Lenin, era prizonier în Siberia, departe de lume, între patru pereți și înconjurat de câmpii pustii de zăpadă nesfârșită, a strigat după ajutor într-o scrisoare către familia sa îndepărtată, a spus doar:
"Trimite-mi cărți, cărți, multe cărți" să nu-mi moară sufletul! ”.

Mi-a fost frig și nu am cerut foc, mi-a fost teribil de sete și nu am cerut apă, am cerut cărți, adică orizonturi, adică trepte de urcat spre vârful spiritului și al inimii. Pentru ca agonia fizica, biologica, naturala a unui trup de foame, sete sau frig, dureaza putin, foarte putin, dar agonia sufletului nemultumit tine toata viata. ”

—Frederico Garcia Lorca

https://youtu.be/3fhEF-FuRvM

Moderatori angel_angel39 Galateea admin