Paradigma numita viata
Astazi am aflat cu stupoare ca un bun prieten (virtual, l-am cunoscut pe Ovidiu in facebook, acum vreo 8 ani) a murit. Nu din cauza Covid-19, ci de cancer de pancreas (o tumora in stadiul 3 cu o dimensiune de 5 cm). De Craciun, ca de altfel la ORICE sarbatoare sau eveniment cultural ne salutam si in privat, nu doar in spatiul public unde interactuam la diferitele postari. Craciunul acesta insa a fost diferit. Mie mi se stricase hardul la laptop, si, pana mi-a venit un SSD-ul (recomand), am lasat balta facebook-ul. Asta se intampla la inceputul lunii decembrie, anul trecut. Ca de obicei, Ovidiu (si alti cativa prieteni) m-au felicitat cu ocazia Nasterii Domnului. Insa eu nu reparasem laptopul. Intr-un final soseste hardul, minune mare! Insa decid sa nu-l instalez inca, ajunsesem la o supra saturatie de facebook: postari, like-uri, furii, dezamagiri, injurii, administrari de pagini+grupuri, chat grupal pe messenger ETC. ERA SUFICIENT! In definitiv nu mi-a adus aproape niciun beneficiu, afara de cativa oameni de valoare pe care ii cunoscusem si cu care interactionam acolo. Aseara insa decid sa-mi repar totusi laptopul fiindca aparuse necesitatea de a lucra pe el. Dupa care clar, a urmat facebook-ul: mesaje neraspunse, solicitari de prietenie etc. Verific mesajele sa raspund oamenilor, chiar daca cu intarziere mare, printre care era si mesajul lui Ovidiu din 23 decembrie 2019 in care ma felicita. Raspund. Astept. Raspund la toate. Astept. Adorm. Ma trezesc, deschid facebook-ul, verific mesajele, mesajul meu fusese citit, dar nu am primit raspuns. Stupoare. Ovidiu nu era omul care sa nu rasunda. Astept. Spre seara, observ ca cineva scrie in chatul lui Ovidiu. Buna seara, nu sunt Ovidiu, sunt sotia. Ovidiu a murit de cancer la pancreas in Martie. Face palm! Ovidiu, cel care mereu ma saluta chiar daca eu uitam, acel Ovidiu murise cu 4 saptamani inainte ca eu sa redeschid facebook-ul.
Dumnezeu sa te odihneasca, prieten drag. Imi cer iertare .... De ce scriu despre un subiect care ar trebui sa fie unul personal, iar nu public? Pentru ca noi, cei in viata, respectiv cei care pierdem timpul cu vizualizarea pozelor, "verificarea" in detaliu a unei "descrieri" de cele mai multe ori insipite scapam din vedere un element ESENTIAL: TIMPUL! Da prieteni, TIMPUL si trairile aferente momentelor ce-l acompaniaza. Mai avem TIMP de pierdut? Luna aceasta implinesc 44 de ani (STUPOARE). TU mai ai timp de pierdut din cauza micilor orgolii? HAI SA NE CUNOASTEM!!! |
Comentarii
Pagini
1 2ObiDan
irina_010
Un dar ptr blog- piesă inclusă în Masters of Chant Chapter
https://youtu.be/4u-4EQP4kzk
ObiDan
stupidddd666
irina_010
și cine nu iti dă credit la blog, dacă ai mașină poti pune la lunetă, o coală A 4 cu o dungă neagră pe ea, poate asa vor fi mai înțelegători cu tine- restul justificarilor stii că-s inutile Aici
irina_010
Probabil o sa ai și commuri spam, și dacă nu-ți convin, le poți șterge, e musai să-ți moderezi singur blogul, știai ?! însă, cu blândețe
irina_010
* am o curiozitate : după ce ai aflat, te-a vizitat in vis, adică, l.ai visat ?!
** nu vreau sa te cunosc, însă...m-a frapat blogul
Bun venit aici
Si
Baftă
PisicaNeagra33
Distanta geografică poate scuza faptul că nu a existat o întâlnire în real, dar gestul de a transmite urări de anul nou trebuie să vină firesc, spontan și necondiționat din partea ta, nu sa astepti sa faca altul asta. Cu atât mai mult cu cât înțeleg că pretuiai amiciția acelui om!
Eu nu astept sa imi scrie sau sa imi dea telefon amicul meu din Spania de ex, ca apoi sa ii raspund pe principiul pomenii intre babe " ii dau și ei, ca și ea mi a dat".
Gratarùl l ai introdus singur în ecuație, absolut fara sens!
ObiDan
PisicaNeagra33
Din 23.12 pana in martie a mai fost totusi 1 ian.
Puteai sa fii tu cel care scrie la mulți ani, nu cel care așteaptă asta.
Pagini
1 2