Nuj cum e să fi' copchil sărac, dar cred că e nașpa rău. Când avem de toate Crăciunul e in fiecare zi.
La fel și moșul, vine tot timpul, nu doar de doua ori pe pe an.
Poate de aceea sărbătorile, onomasticele, aniversările sau orice alte ocazii în care ar trebui sa te bucuri, să primești sau sa oferi ceva, își pierd sensul și devin ceva banal, parte din cotidian.
Paradoxul e atunci când ceva e accesibil, poți să-l ai din secunda doi, devine fără farmec și nu-l mai dorești cu aceeași ardoare ca altul care jinduiește, face credit, mănâncă iaurt și tot și-l ia!
Nu, in momentul când ceva e tangibil, își pierde din aura de interes, devii mofturos, chițibușar, ii cauți nod in papură sau pur și simplu poate doar te întrebi dacă acel lucru îți este necesar, unde-l mai pui in vastele tale apartamente, că mai ai încă câteva la fel.

Există un anumit sindrom al copchilului sarak care îi urmărește pe unii toată viața chit că la un moment dat au depășit pragul sarakiei, i-a marcat și le-a lăsat sechele chiar dacă "s-au ajuns" sau au trecut la alta condiție socială.

Există însă și copii saraci cu adevărat, pentru care aproape nimeni nu face nimic, nici măcar societatea.
Le văzusem bordeiul de astă vară undeva in lunca Prutului la o vânătoare de mistreți.
Mistrețul e la liber sezon deschis tot anul, o regiune transfrontalieră in care nu mai știi dacă-s din fondul cinegetic de "la noi" sau
"de la ei" , sălbăticiunilor nu le trebuie pașaport și nici vreo formalitate ca sa se deplaseze undeva in arealul lor.

La ei moșul nu vine poate nici măcar o dată pe an, așa că de Ignat, una din ultimele zile cu Soare, am trecut și pe la ei împreună cu câțiva colegi din asociație.
E drept că Moșul nu a venit pe 25, a venit pe 20, dar a venit!
Ce altceva poți lăsa unei fete in afara de haine, dulciuri și sucuri decât o păpușă iar unui băiat o mașinuță! Se bucura mai mult de ele decât de orice altceva.
Părinților le-am lăsat un mistreț, pe cel mai mare, să aibă ce pune pe masa de Crăciun.
E adevărat că vânatul mare nu e cel mai bun, cel mai fraged, dar sunt sigur că pe dânșii i-a impresionat faptul că le-am lăsat cel mai mare exemplar capturat.
Va pun doar o poză cu jucăria, că mulți sunteți poate vegetarieni sau în vreo asociație de protecție a animalelor.

Cred că sensul Crăciunului e ce oferim celor nevoiași și năpăstuiți de soartă.

Oricum de gelozii n-am scăpat, Mălină spunandu-mi că sunt suspect, numărul de cartușe goale necorespunzand cu numărul de trofee.
"-Stavikule, ești dubios... Tu ai mai dus vreun mistreț pe la vreo mândră! Plus că ai zăbovit cam mult pentru o destinație atât de apropiată iar pozele cu copchiii sărmani sunt făcute la amiază, deci clar ai mai trecut tu pe undeva... Nu mai tine că ai fost cu colegii, că toți ziceți la fel și vă acoperiți unii pe alții..."

https://youtu.be/HvKHKWpb3wI

Moderatori angel_angel39 Galateea admin