Intinde bratele, dezgoleste-ti sufletul si hai sa evadam impreuna din malaxorul banalului cotidian. Am inteles tarziu ca viata, cu bune si cu rele, ne macina continuu si ca doar nebunii iubesc. Doar ei gasesc o poarta in timp si iesirea ascunsa din labirint.

Candva, cautam si imi doream multe. Acum, lista mea s-a mai scurtat. Nebunia frumoasa si raza de culoare din pustiu sunt tot acolo.

Ce-ti pot oferi eu? Nici aici nu sunt prea multe de insirat. Dar poate ca te-ai saturat de delirul sufocant, repetat la nesfarsit, al existentei incarcate de obligatii si responsabilitati, de tacerea apasatoare a singuratatii sau de partenerul transformat odata cu trecerea anilor intr-un exemplar cu pereti in loc de urechi. Iar timpul si masina de tocat suflete a vietii nu iarta pe nimeni. Hai sa ne lasam ochii sa povesteasca si sa hoinarim impreuna, tinandu-ne de mana. Simt ca magazinul meu de vise nu va mai fi mult timp deschis; tu, necunoscuto, afla astazi ca ai putea fi ultimul client care sa ii treaca pragul. Iar daca randurile astea trezesc ceva in tine, s-ar putea de undeva - din vis, din alta lume, de acum vreo suta si ceva de ani - sa ne cunoastem mai bine decat crezi.

In esenta, caut si ofer pasiune pura, mangaiere pentru suflet si - ca sa nu ne ascundem - extaz pentru simturi: marea involburata care sa stinga setea mistuitoare a trupului. Dragoste, intr-un cuvant.

Vreau sa gasesc o inima brutala, dar calda, caut iesirea din decor, vreau ca demonii sa nu mai danseze printre amintiri. Caut absolutul. M-am ratacit ani buni, dar macar acum stiu care este drumul. Nu poate fi parcurs, insa, decat in doi.
Tu ce cauti? Inca mai ratacesti?

Fara:
- fitze;
- pitzi de mall, al caror ideal in viata e posesorul de beemweu/mertzan - personaj adeseori asudat si cu burta pe dinafara;
- "fete" cu diverse tarife. Dragostea e chimie, atractie, pasiune, nebunie de moment. Facuta pe bani, e ca muzica pentru surzi.

Starea civila sau obligatia unei relatii conteaza mai putin si tine de fiecare - lucrurile nu evolueaza intotdeauna spre scenariul fericit, paradisul de azi poate fi dezamagirea imensa de maine. Chiar daca unii dintre noi incearca sa dea tot ce e mai bun din ei, chiar daca altii fac compromisuri zilnice si se sacrifica ani de-a randul, de cele mai multe ori tot nu iese cum asa cum ne dorim. Iar mai devreme sau mai tarziu, compromisurile ne explodeaza in fata. O relatie poate aduce sprijin reciproc, dar si o inchidere teribila in carapacea singuratatii.

Nu conteaza varsta, numarul de kilograme, daca ai sau nu copii, ca esti casatorita sau divortata sau singura, atata timp cat ai inteles ce conteaza cu adevarat in viata.

Daca prin "ce conteaza cu adevarat in viata" intelegi bani, lipsa de griji, cumparat lucruri despre care crezi ca or sa te faca fericita, gasit un "manager de succes" care sa te intretina - atunci du-te tare.
Nu neg, avem nevoie si de lucruri materiale in viata. Nu sunt, insa, suficiente, iar atunci cand devin un scop in sine inseamna ca nu ai inteles mare lucru pana acum. Sau ca, de fapt, esti foarte isteata si stii exact cum sa obtii ceea ce iti doresti, doar ca - din comoditate sau neputinta, conteaza mai putin - preferi sa o iei pe scurtatura. Ceea ce nu e foarte rau, caci tu vei ajunge la Meka, in timp ce altii vor pieri in desert.

Daca prin "ce conteaza cu adevarat in viata" intelegi iubirea absoluta, atunci inseamna ca avem ce discuta. Daca notiunea de "suflete tari" iti e cunoscuta, atunci cu siguranta avem un punct comun de plecare.

Nu sunt vreun elitist arogant, dar mi-ar placea sa stiu ca ai citit macar cateva carti in viata ta, indiferent de domeniu, si, mai ales, ca ai inteles ceva din ele sau le-ai parcurs intr-o nota critica. Mintea e, de multe ori, mai atragatoare decat trupul.

In alta ordine de idei: am un copil minunat si o relatie care nu mai merge de multi ani cu mama lui. Mai am insa si fereastra sufletului zavorata bine dupa ce am pierdut o fiinta tare draga, care imi adusese un echilibru fantastic in viata si a carei intalnire m-a facut sa inteleg ca a iubi sufletul cuiva inseamna dragostea adevarata.
Asta ca sa stii de la inceput in ce te bagi. Nu traiesc vreo drama, cel mic va fi intotdeauna pe primul plan, dar tot ma macina un gol existential imens la nivel afectiv.

Eu vin din morti, dar ma incapatanez sa cred ca inca nu e prea tarziu si ca pot gasi acel suflet care sa soseasca din vieti. Acel suflet care sa ma faca sa imi dau seama, dupa ce il gasesc, ca nu voi mai avea nevoie, vreodata, de alta femeie. Cum spuneam: nu cred ca magazinul meu de vise va mai fi deschis mult timp, dar sunt constient ca adevaratele infrangeri sunt renuntarile la vis.

Asa ca indrazneste, nu-ti fie teama: deschide bratele si destainuieste-ti sufletul. Mai mult decat sa ne iubim, iar apoi sa plangem, daca asa ne va fi dat sa fie, nu se poate intampla. Poate vom sfarsi in ghearele dorului, dar macar vom fi stiut ca am trait si c-am gasit iesirea ascunsa din labirint.
Caci daca dragoste nu e, nimic nu e.