Frunză

Tie sori fini ti-au vestit primăvară, te-au crescut din pământ, te-au pictat pâna-n seara-tarziu. Tie nopți ti-au șoptit printre nori grași de vară, tu prin vânt ai dormit, leganand fin, ușoară, tu care-n dimineți faci baie cu roua si care-n amiază te scalzi printre pietre ce curg luminate, din soare.
Prin tine-au trecut apăsat sageti rupte din soare, săgeți arzătoare si...te-au aurit toată. Esti ruptă de soare. Cu buline de rosu. Nu doare?
Cand raze de foc se duc la culcare, adie pe vântul de seara, toamna. Rugand sa i te asterni la picioare, pe vremea cand copacul își flutură parul in vântul puternic, nascand din tine... mozaic.
Si-n lina ta călătorie te cureti de rugină, prin pictori mari. Ce fac ce vor, cu tine. Esti ruginie si fără de rugină. Dansezi alunecand pe muzică de vânt grabit suav, te-oglindești în râu. Si te-privești, zâmbești. Si te-mbaiezi cu ape reci. Si-ti vine iarna.
Pământul te sărută. Te ia cu el. Aproape. Te ia, să-i crești o floare.

Moderatori angel_angel39 Galateea admin