Ce știm:
- vine ca reacție a nevoii de a aparține, de a fi validați;
- doare al dracului, este o durere pe care creierul o resimte ca pe o durere fizică, deși este emoțională;
- strică stima de sine (te întrebi, ca, Delia, "ce are ea/el și nu am eu?" ;

Ce facem:
- ne antrenăm în ani să facem față;
- ne modelăm după nevoile altora, uitând de propriile nevoi;
- ridicăm un zid chinezesc în jurul nostru, să nu mai pătrundă nimeni;
- ne temem să mai iubim și să ne mai lăsăm iubiți de frica suferinței;

Ce uităm:
- că durerea se estompează în timp până la dispariție;
- că nevoia de alți oameni răzbate frica și teama;
- că pierdem fiindcă nu experimentăm o mare parte din ce are viața de oferit;

Care sunt provocările contemporane:
- interacțiunea cu mulți oameni în mediul online;
- acutizarea sentimentului de respingere prin lipsa reacțiilor virtuale de genul: like, commenturi, conversații, chat...;
- înlocuirea socializării reale cu limitele ei ca și grupuri de care aparținem, cu socializarea online din varii motive.

Cum ne antrenăm să facem fată respingerii?
Aștept păreri.

Moderatori angel_angel39 Galateea admin