Sunt rea, sunt foarte rea, mârâi înfricoșător, dar când mă apropii să mușc, mă înduioșează victima și doar latru.

Când mă enervez, mă aprind, văd negru în fața ochilor și aș putea chiar să lovesc, dacă sunt provocată. Noroc că focul e de paie și mă sting repede.


Sunt orgolioasă, nu suport să fiu contrazisă și nimeni nu face un lucru mai bine ca mine. Dar după ce cântăresc un pic în sinea mea, recunosc dacă am greșit.


Spun NU din start. Astfel îmi dau timp de gândire, de cântărire și de decidere. Apoi vin și zic: "m-am gândit mai bine și cred că ar trebui să..."


Sunt ranchiunoasă și mă bucur de un rău întâmplat cuiva care-l merită. Dar nu contribui la răul acela.
Însă mici răzbunări am mai pus și eu la cale. Inofensive.


Mă feresc de certuri și nervi, că-s spurcată la gură și gesticulez ca apucata de streche.
Mai am și prostul obicei să te bat cu propriile argumente și să rămân logică, chiar dacă urlu la tine și am spume la gură.


Te iert dar nu te uit.
Te ascult dar nu-mi bate câmpii.
Te înțeleg dar nu-ți caut scuze.
Te ajut dar nu-mi cere bani, că dau rar și doar fără să mi se ceară.
Nu-mi acapara timpul, că mă înțeleg foarte bine eu cu mine și-mi place solitudinea uneori.


În rest, bună ca pâinea caldă, veselă, optimistă, isteață, pragmatică, sociabilă...

Ferească Sfântul să te iubesc, că scapi greu. Am o anduranță, ceva de speriat.
(noroc că nu mai e cazul, sunt antamată)
)))

De ce spun toate astea?
Ca să văd dacă pot să-mi recunosc relele.


Pot.


Voi ce rele vă recunoașteți?

Moderatori angel_angel39 Galateea admin