E fragilă granița de la prietenie la dușmănie, așa, la nivel primar, instinctiv. Sau cel puțin așa vor spune unii care au avut astfel de experiențe.

Se zice că pe dușmani să-i ții aproape și să-l rogi pe Doamne-Doamne să te apere de prieteni, că de dușmani te ocupi personal.


Se mai zice că prietenia este floare rară, cine are privilegiul să aibă un prieten bun în viață, să-l prețuiască, să aibă grijă de el și să împartă cu el bune și rele.

De detaliat, vă las pe voi.

Altceva mă preocupă: cum treci granița aceea "fragilă"? Și acum ajung la partea cu nivel primar, instinctiv și zic: când tratezi prietenia superficial și acorzi statutul de bun prieten cuiva cu care "n-ai mâncat un ciur de mălai" în ani și pe care-l faci părtașul vieții și al secretelor tale tainice după câteva hlizeli împreună, taifasuri telefonice și 1-2 întrevederi, nu te mira că un fapt neprevăzut, divers, banal chiar, l-a transformat pe acesta în dușmanul tău.


Nu-i bai, că și după luni și ani de sporovăieli, taifasuri și întrevederi poate interveni neprevăzutul...


Dar revin: n-ați mâncat un ciur de mălai împreună.
Adică nu v-ați testat prietenia la greu, la rău, la ceartă, la discuții, la probleme de sănătate și de nevoie de ajutor sau mai rău...la probleme de viață și de moarte.
Ați petrecut doar bunele.
Că și prietenia asta e precum căsnicia, nu muncești la ea, nu te căznești, nu o ai.

Și, cum mă știți sfătoasă, mai vin și zic:
- trece-o prin ciur și prin dârmon, pe ea, pe prietenie, deci ai răbdare, testeaz-o și apoi declar-o;
- selectează cât poți, 1-2 prieteni dar buni; restul, cunoștințe;
- mănâncă ciurul de mălai împreună ca să aibă bază solidă;
- dăruiește, nu doar aștepta; ascultă, nu doar sporovăi; ajută- nu doar beneficia; surprinde, nu doar pretinde.

Hai, v-am pupat!

A, apropo: eu am o singură prietenă bună, de 20 de ani. Restul, cunoștințe.

Moderatori angel_angel39 Galateea admin