Da, ți-ai amintit mult din ea. Apreciez faptul că ai adus poezia aici, dar ar fi fost bine să o copiezi, să se vadă cât de frumos e scrisă. Merită, după părerea mea. În fine. Pe subiect: nu aș vrea să trăiesc la infinit. Chiar dacă poate va exista o seminostalgie, fiindcă au fost și multe momente frumoase și vor mai fi. Sunt curioasă ce urmează. Sper să nu greșesc când cred că partea cea mai interesantă e după moarte.

Ari, mi-ai amintit de Eleonora din Micul infern. Când Cornel zice că a trăit degeaba. Ea răspunde că ar vrea să mai trăiască încă 90 de ani degeaba. ) Îmi place mult Micul infern si mai ales Silvia Dumitrescu-Timică.

Babalâcilor!


Auzi la ei, se gândesc la moarte când pulsează viața în vene.
Io până la 80 să nu aud de bătrânețe și moarte.


Azi cerul e mai înnorat dar fâșii albastre răzbat, scăldate în raze de soare, printre nori.
Florile nu le culeg. Doar mă bucur de feeria de culori și prefer să le adulmec.

Și mai am o mie de minuni de care să mă bucur în fiecare zi.

Durerea, îngrijorarea, frica, teama, necunoscutul? Ducă-se pe pustii. C-o moarte toți suntem datori.
Până atunci pulsează, viață!

Era bine dacă postai poezia așa cum a fost scrisă de autoare. Cine s-a apucat să facă modificări a urâțit-o. Da, are importanță ce spune, dar contează și cum spune, iar poezia Magdei Isanos e foarte frumoasă și prin ritmul ei melodios.

Murim ca... mâine

E-așa de trist să cugeți că-ntr-o zi,
poate chiar mâine, pomii de pe-alee
acolo unde-i vezi or să mai stee
voioși, în vreme ce vom putrezi.

Atâta soare, Doamne, atâta soare
o să mai fie-n lume după noi;
cortegii de-anotimpuri și de ploi,
cu păr din care șiruie răcoare...

Și iarba asta o să mai răsară,
iar luna tot așa o să se plece,
mirată, peste apa care trece –
noi singuri n-o să fim a doua oară.

Și-mi pare-așa ciudat că se mai poate
găsi atâta vreme pentru ură,
când viața e de-abia o picătură
între minutu-acesta care bate

și celălalt - și-mi pare nențeles
și trist că nu privim la cer mai des,
că nu culegem flori și nu zâmbim,
noi, care-așa de repede murim.