Cautam ceva despre Ecuador,ca a trecut ceva vreme de cand am trait niste experiente de neuitat prin junglele alea ale lor.Mda,nu v-am povestit despre ele,dar cine stie cand ma loveste inspiratia…Cautam stiri,infor****,sa vad cum au mai evoluat,si am dat peste un reportaj despre sfintire,binecuvantare,chestii religioase care pe mine ma cam depasesc.Nu ca as fi vreun pagan sau vreun ateu convins,dar nici ceea ce se cheama crestin practicant nu ma pot numi si sunt multe chestii,hai sa le zic practici care mie personal imi cam dau cu virgula…De exemplu “sfintirea”masinii din dotare.Eu unu nu-I inteleg rostul si de ce ar trebui sa merg la popa sa-mi “sfinteasca” masina? E masina vreeun suflet,are pacate,sau ce? Nici cruci nu-mi agat de oglinda,desi recunosc ca am avut,agatate cu piosenie de cate una din fostele mele….Banuiesc ca in opinia lor conduceam destul de periculos,altfel nu-mi explic zelul lor de a-mi decora masinile cu cruci,icoane si alti alungatoi de draci…Mi s-a propus si sfintirea de masini,tot de ele,dar am reusit sa ma fofilez de fiecare data,spre dezamagirea lor si a popilor care deja aveau pregatita agheazma si fleastura aia cu care o imprastie peste masina.Totusi,daca as fi convins ca-mi scade consumul de combustibil dupa o sfintire din asta,mi-as schimba opinia,pe cuvant de credincios! Se pare ca nu doar la noi la ortodocsi se poarta binecuvantarile astea ciudate,cel putin pentru mine.In cautarea mea de infor**** despre Ecuador am dat peste o “binecuvantare” la gramada de caini,pisici,soareci,gaini si alte “peturi” ciudate pe care eu personal nici nu le-as apropia pe langa casa. In reportajul mentionat Brother Jorge,un popa Franciscan, transpira din greu dand cu apa sfintita peste toata suflarea de necuvantatoare tinute in brate si ridicate cu piosenie in dreptul jetului de aghiasma de stapanii lor credinciosi.Ca-l sarbatoreau pe Saint Francis Assisi,protectorul animalelor..Bine,rectific,chiar necuvantatoare nu erau,ca unii latrau,altii mieunau,cotcodaceau,oracaiau,mar aiau intr-un gest de multumire si apreciere zicand fiecare pe limba lui un “sa fie primit,Doamne ajuta”. Pe mine chestia asta m-a facut sa zambesc,stiu ca si pe la noi se poarta,adica chiar am ras,nu doar ca am zambit,dar vazand tot “norodul” acela inghesuindu-se cu animalutele in brate sa prinda un strop de aghiasma m-am hotarat si mi-am impus ca task sa iau Biblia la recitit si reinterpretat la modul serios,sa ma conving daca e ceva defect la mine de nu pricep si nu empatizez cu chestiile astea,ori lumea se duce….unde vrea ea! In ritmul acesta,foarte curand cred,voi fi invitat de vreo niste unii la vreun botez de catel,pisic,broasca,sau la vreun parastas..Doamne ajuta! Sau Doamne fereste, dupa cum considerati!

Moderatori angel_angel39 Galateea admin