Am visat niște chestii încâlcite azi noapte de m-am trezit mai obosit decât m-am culcat. Și nu numai ca le-am visat,da’ parcă s-au întâmplat aevea. Bine,unele s-au întâmplat în trecut,dar nu pricep de ce au revenit acum. De exemplu primul salt cu parașuta…Vai mama mea ce senzații am avut atunci… Nu atât în timpul saltului ci înainte,când eram în avion,urmând să sar… Cu toate pregătirile ce le făcusem pentru asta,au început să-mi tremure genunchii și să-mi ruleze tot felul de filme prin cap. Vreo doi drăcușori sau ce or fi fost,îmi tot dădeau târcoale și mă îndemnau pe rând: Unul zicea nu sări ca mori de frică până jos,crapă inima în tine boule,mai bine renunță acum,spune-le ca tu te-ai razgandit. Celalalt ma intreba unde mi-e onoarea,ma facea las și se uita disprețuitor la mine de parcă eram ultima găină din piață care s-a dărâmat.A învins ăla cu privirea disprețuitoare,ca vrând nevrând,până la urmă am sărit… și nu o să uit niciodată acea senzație,trăirile pe care le-am avut până jos.. De altfel,nici n-am cum,ca văd ca le retrăiesc și în vis,deși a trecut ceva vreme…

N-am mai stat să-mi adun parașuta ca m-am trezit,am băut apă și m-am culcat la loc. Nu știu cat mi-a luat până am adormit din nou,dar iarăși am ajuns la înălțime,tot cu o retrăire din trecut. Se făcea ca eram intr-un avion,exact acela în care am avut parte de niște turbulente memorabile și de neuitat. Zburam din nou din Istanbul către Pakistan,exact in aceleași circumstanțe,nu era nimic schimbat,până și copiii care urlau atunci asta făceau și în visul meu de nici nu puteam să visez ca lumea de ei…Fetele celor doi musulmani de lângă mine erau aceleași,nici măcar nu le albise bărbile stufoase. Eu jucam șah pe monitorul din scaun,când a început avionul să se bâțâie din toate încheieturile și să cadă în gol preț de secunde bune aducându-mi stomacul în gât și proptindu-mă în centură de siguranță.Se stabiliza apoi continua să se zdruncine de parcă mergeam pe arătură și din nou se aruncă în gol de nu mai pridideam cu “Doamne iartă-mă,ca până aici mi-a fost”,repetat în gând,doar pentru mine. Ma consolasem cu ideea ca am să mor,așa ca stăteam lemn ținându-ma cu mâinile de scaun și totodata gândindu-ma ca trebuia sa-mi țin pașaportul în buzunar,măcar sa le fie mai ușor sa ma identifice ca să mă poată trimite acasă…. M-a bătut gândul să mă ridic și sa-l iau din geanta de laptop,dar mi-a fost teamă ca o sa ma împrăștii prin avion.. Visul a fost identic cu realitatea până la un punct… De data asta chiar ne-am prăbușit,și culmea,n-a murit nimeni! Ne-au anunțat stewardesele ca ne-am prăbușit pe vârful K2,și ca afară sunt vreo minus 56 de grade,dar ca o să ne împartă pături…Mie deja începuse să-mi cam înghețe un picior și fetele nu mai veneau cu paturile promise,așa ca m-am trezit. Intr-adevar,aveam un picior afara de sub pătură,ca asta mi-i stilul de dormit,doar ca-mi bătea aerul condiționat pe el. Cred ca de asta ne-am prăbușit tocmai pe K2,în munții Karakoram…Nu va mai spun ce am visat la a treia etapă de somn ca e pentru adulți si încă e devreme. Dar dacă exista vreun tălmaci de vise,aștept cu nerăbdare interpretarea. Până atunci,să fiți bine,cat mai bine cu putință. Mai trec eu pe aici…

Moderatori angel_angel39 Galateea admin