Tu să mă ierți de tot ce mi se-ntâmplă
Că ochii mei sunt când senini când verzi,
Că port noroi sau port ninsori pe tâmple,
Ai să mă ierți altfel ai să mă pierzi.
Văd lumea prin lunete maritoare
Și văd gradini cu arme mari de foc.
Sub mâna mea deja planeta moare,
Și în urechi am continentul rock.
Ai să mă ierți ca sunt labilitate,
Că trec peste extreme fulgerand,
Ai să mă ierți, prea blanda mea, de toate,
Eu sunt nemuritorul tău de rând.
Ai să mă ierți că nu pot fără tine,
Și dacă n-ai să poți și n-ai să poți,
Mie pierzându-te-mi va fi mai bine,
Eu, tristul cel mai liber dintre toți.
Și cum Se-ntâmplă moartea să le spele
Pe toate, innobilandu-le fictiv,
Ai să te-apleci deasupra morții mele
Și tot ai să mă ierți definitiv.
Ai să mă ierți în fiecare noapte
Și-am să te mint în fiecare zi,
Și cât putea-va sufletul să rabde,
Cu cât îți voi greși te voi iubi.

Adrian Păunescu….cred….nu mai sunt sigur..

Moderatori angel_angel39 Galateea admin