Astazi am facut o prostie! Una maaaare,cat Casa Poporului.Adevarul e ca de mult ma gandeam s-o fac,deci a fost premeditata cumva…Unii zic ca puteam sa mor,dar iata ca sunt cat se poate de viu,si rad de unul singur.Ca n-am cu cine,astia pe aici toti au luat-o in serios! Bine,nu chiar toti,ca un irlandez ma simpatizeaza,si spune ca si el s-a gandit…

De mult ma tot uit la apa marii,sau ocean,ce dracu e asta,de la o inaltime de vreo 25-30 de metri,admirand pestii si fumandu-mi tigara biciuit de o briza fierbinte,bine,asta cu briza e caz fericit,ca de obicei in perioada asta sunt rare momentele cand prinzi cate o adiere…Si nu odata m-am gandit sa sar,sa fac si eu o baie ca tot omu’ in sezon estival…Am experienta cu sariturile de la inaltime,ca pe vremea adolescentei mele era o trambulina la complexul Weekend din Tg Mures,ce avea si o platforma pentru sarituri de la 10 metri.Pe langa altele mai joase,bineinteles,dar alea nu erau pentru mine..Acum nu mai e trambulina,desigur,a fost demolata,ca nu se mai pupa cu standardele europene de siguranta….Deci pe vremea aceea consider ca aveam dreptul sa ne rupem gatul,acum doar cu aprobare mai poti…Dar da,sunt de acord,era periculos,nici eu n-as fi fericit sa-mi vad copilul stand la rand pe o platforma de beton la 10 metri deasupra apei gata sa sara,sau sa fie impins de ceilalti….

Astazi a fost teribil de cald,si nici o adiere macar…”Clubul” fumatorilor e la level 3,in aer liber,dar e un ventilator mare care sulfa pe un radiator prin care circula apa rece,facand sederea la tigara cat de cat acceptabila…Mai e si un frigider burdusit cu sucuri,apa si chestii de hidratare,adica tot niste sucuri cu o formula chimica mai aparte.Plus aparat de cafea,ceai,deci tot comfortul,daca prinzi loc in fata ventilatorului…Eu de obicei ma uit la pesti,sprijinit de bariere,cu gandul la apa….Si la pesti,ca am vazut ceva rechini dand tarcoale,dar cica sunt “ din aia buni”,care nu se dau la om..De multe ori m-am gandit ca as putea sari,doar gandul la rechini m-a oprit pana acum..

Am iesit la tigara,toti erau ingramaditi in jurul ventilatorului,nici nu m-au observat..M-am dus in coltul meu preferat,sa privesc intinderea nesfarsita a marii…La un moment dat,am simtit ca ma arde tricoul..Ma uit jos,la apa,era calma,nici urma de val,parca era un cearceaf albastru intins perfect peste un pat cazon…Doar cativa pesti pluteau ca morti,miscandu-si cand si cand aripioarele laterale pentru a-si tine echilibrul…Scrutez imprejurimile sa vad daca nu e vreun “monstru” prin preajma…Pare liniste totala…Doamne ce-as sari,ce m-as mai racori un pic…Dar cum urc inapoi,ca e cam inalt…Oricum,banuiesc ca o sa ma vada careva,si o sa dea alarma…Dar daca nu ma vede nimeni totusi? Hmm…Si daca vine rechinul? Scanez mental cam cum or sa decurga lucrurile cu intorsul inapoi daca nu ma vede nimeni,ceea ce ar fi cam imposibil,si gasesc solutia…Gata,stiu pe unde pot sa urc! Cred ca o sa sar! In picioare totusi,ca e cam departe pana jos,si nu mai sunt vreun Tarzan…Sper sa aterizez in picioare!

Imi scot incet slapii,apoi iau telefonul si-l pun in slapi…Ii duc incet si-i pitesc sub masa de billiard..Ma ardeau talpile de parca ma plimbam pe carbuni incinsi..M-am abtinut sa nu topai,totusi..Ajung la bariera si o incalec,sa fiu de parte cealalta… Gestul meu a atras atentia,ca aud pe cineva strigand la mine:
-Hey man,what are doing? Hey,heeey!
-I will jump,ii spun,fara sa ma intorc.Nu stiu ce-au mai zis ei…Doar am sarit si am ridicat mainile in sus…Zborul a fost mai scurt decat m-am asteptat…Doar senzatia aia de stomac in gat am simtit-o…Apoi impactul cu apa…Am avut impresia ca am sarit intr-o oala cu ciorba racita doar cat sa nu te arda la limba…Apoi calatoria spre adancuri…As fi deschis ochii,dar nu e bine,ca e sarata,apoi nu mai vad nimic cand ies…Daca mai ies..Continuam sa inaintez spre adancuri..Nu stiu ce viteza aveam…La un moment dat am simtit racoare…apoi tot mai racoare…Si o presiune pe urechi…Parca inaintam mai incet acum.. Ma lasam sa plutesc din inertie,si atat cat ma suporta presiunea apei..Apa era chiar rece,nu ca una de munte,dar placuta totusi… La un moment dat,marea s-a gandit ca i-am explorat indeajuns adancurile,si mi-a cam oprit inaintarea…Nu,nu am atins fundul,dar greutatea corpului meu nu mai putea invinge presiunea…Forta de propulsie data de viteza+greutatea mea scazuse si ea…Nu stiu pana la ce adancime am coborat,dar cert e ca am gasit ape reci! Am luat-o inapoi,ajutandu-ma de brate…Ma simteam usor ca un fulg! Si liber! Urcam,era clar,caci temperatura apei se modifica incontinuu.Apoi parca vedeam prin pleoape ca incepea sa se lumineze…In sfarsit,am iesit la lumina! Undeva suna o sirena si se auzeau voci,strigate…Deschid ochii si-i vad pe cei de sus..Erau toti pe bariere,si cineva incerca sa-i convinga sa se indeparteze de acolo…Le fac cu mana,semn ca-s ok..Constat ca nu mai am tricoul pe mine,mi-l luase marea..Ingrijorat,ma caut de pantalonii scurti,de chiloti…Asta chiar ar fi o problema…Dar m-am linistit,erau pe mine,lipiti..Sirena suna incontinuu…Cineva imi arunca un colac legat cu o sfoara..Parca sunt ametit putin…Colacul aterizeaza la vreo 10 metri de mine..Inot pana acolo si ma prind de el…Sper ca nu vor sa ma traga sus cu sfoara..Sirena se opreste,si vad ca se lanseaza barca…Gata,sunt salvat! Acum e acum! O sa am de dat o groaza de explicatii…Dar cel mai “rau” lucru care mi se poate intampla,e sa fiu trimis acasa! Ajung sus cu barca unde ma asteapta restul de“rescue team” in frunte cu doctorul..
-Are you ok man?
-I am perfect, don’t worry!
Merg sa-mi iau telefonul si slapii…Erau la locul lor. Apoi a trebuit sa merg cu filipinezul la cabinet,sa ma consulte cica…Tot degeaba,ca la boli de cap nu se pricepe el! Dupa consultul lui,voi avea de dat o groaza de explicatii,banuiesc…Dar a meritat!
P.S.
Poza cu “uriasul” este facuta cu cateva zile in urma,ca daca-l vedeam dand tarcoale,nu mai saream

Moderatori angel_angel39 Galateea admin