2019,Septembrie,Singapore….Alt e vremuri,neafectate de pardalnicul de virus…De data asta era o calatorie de placere,ca sa zic asa.M-am dus pentru Grand Prixul de formula 1,raliu de noapte.Cu greu am mai gasit bilete in zona buna si cazare la hotel.Orasul era in fierbere,atat la propriu,cat si la figurat…Erai norocos daca gaseai loc la vreo terasa pe timpul zilei.Plin de turisti de toate natiile..Seara era lupta pentru a prinde un taxi spre Marina Bay, locul unde se desfasura raliul,desi ei sunt foarte organizati.La intoarcere era mai usor,pentru ca multi alegeau sa petreaca pana tarziu in Marina Bay.

Mi-am cam facut de cap pana pe la vreo 3 noaptea in Marina Bay,asa ca m-am trezit tarziu,undeva dupa zece,putin mahmur…Micul dejun s-a dus,a “expirat”.Ce-i drept,nici foame nu-mi prea era,mai mult sete…O fi fost de la clima tropicala,setea zic,ca altfel nu-mi explic…Sau de la bubuitul boxelor in timpul concertelor de dupa etapa…Am iesit pe balcon sa iau pulsul vremii de afara,dar n-am stat mai mult de 2-3 minute.Era prea cald.M-am trantit inapoi in pat,hotarat sa mai lenevesc o vreme,doar eram in concediu totusi…Chiar atipisem cand ma trezeste soneria…Ma duc bezmetic si deschid usa…Vad un carucior plin cu tot felul de chestii,si in spatele lui un indian maruntel:
-Cleaning sir! Eram hotarat sa-i zic vreo doua,dar m-am uitat intai daca am apasat intrerupatorul cu “No disturb”…Mda…apasasem unul din ele….Cel cu “cleaning now”….I-am zambit tamp si i-am spus sa revina putin mai tarziu.Asa-i cand nu te uiti unde-ti pui degetul…Am renuntat la leneveala placuta si am intrat la dus.Cred ca au pus aia ceva in apa,ca ma lovise foamea dupa…Oscilam intre a-mi comanda in camera,sau sa ies….Pana la urma mi-am comandat un taxi…

Stiam un restaurant cu o mica terasa in fata,imi placea locul,mai ales ca stiam ca pot gasi un vin bun acolo.Si nici mancarea nu era rea.Baietii de acolo ma stiau deja,caci ii vizitam de fiecare data cand treceam prin Singapore cu treburi.Terasa era full,desigur! Ma uit in jur sa vad daca mai sunt personae in asteptare…N-am remarcat pe nimeni.Il acostez be un baiat,figura noua pentru mine,si ii spun ca vreau si eu un loc,sa ma puna in “stand by”.Imi spune ca trebuie sa astept un pic…Intre timp,iese un altul cu o tava cu bauturi.Il cunosteam.Dupa ce lasa bauturile,vine si ma saluta:
-Welcome sir, nice to see you again! Ii spun ca am o foame de-as putea manca o vita intreaga.Rade si-i arata celuilalt o masa de doua personae unde s-a cerut nota deja,asa ca sa ma conduca acolo dupa ce pleaca.Am mai asteptat totusi,pret de vreo 10 minute…

Terminasem de mancat si ma bucuram din plin de savoarea vinului,gandindu-ma nostalgic la frumusetea toamnelor de acasa…Numai bine ca o sa prind cel putin jumatatea lunii Octombrie acasa si ma pot bucura putin de jocul culorilor toamnei.Imi place toamna,chiar si atunci cand ploua,chiar daca nu sunt un tip “bacovian”…Imi place sa privesc padurea pregatindu-se de iarna incet incet,ma relaxeaza ruginiul frunzelor combinate cu auriul si verdele inca crud…Pacat ca nu stiu sa pictez…Sau ma rog,n-am prea incercat…Deodata apare o silueta feminina,gratioasa,pasind moale printre cele doua randuri de mese,cautand din priviri un loc liber.Aparitia ei neasteptata ma scoase din nostalgiile mele.Era frumoasa,cu parul auriu si ochi ca marea…Se uita spre scaunul meu liber si-mi face semn din ochi.Ma ridic si-i trag scaunul,invitand-o din priviri sa se aseze.Mi-a multumit cu un “thank you” aproape imperceptibil,apoi si-a scos tigarile,telefonul,cautand ceva prin poseta.Si-a privit telefonul apoi l-a pus la loc in poseta.Imi remarca bricheta care se odihnea pe pachetul meu de tigari,si ma intreba schitand un gest inspre bricheta;
-May I…?
-Of course zic,si-i intind bricheta
-Thank you! American?
-You are so far,zic.But you can try more,ii spun zambind.Se prinde in joc si ma face englez,irlandez ,apoi gandindu-se putin,rus! Incep sa rad si-i spun ca e destul de aproape cu ultima varianta.Imi spune ca trebuie sa-i vorbesc mai mult ca sa-si poata face o idee,dar a inteles ca sunt European,probabil neamt,sau polonez,daca nu sunt rus.
-I am from Romania,if you know about Romania…O vad ca i se lumineaza fata;
-Aaa,pai de ce nu spui asa??? Si eu sunt romanca! Ca sa vezi ce mica-i lumea! Ma bucur tare mult!
-Si eu ma bucur! Se pare ca nu suntem asa neinsemnati ca numar pe planeta asta,daca ne-am intalnit doi romani la asa departare de casa,ii spun razand.
-Daaa, vezi? Ce,doar chinezii sa se gaseasca peste tot? Am facut cunostinta,asa cum fac romanii de obicei,apoi ne-am dat la povesti in dulcele nostru grai…Si cum eram nevorbiti amandoi,am petrecut doua ore bune,discutand despre toate nimicurile,si chiar mai mult,caci vinul dezleaga limbile…Ne-am despartit prieteni,cu schimb de email si nr de telefon.Din pacate nici unul dintre noi nu l-a contactat vreodata pe celalalt in vreun fel sau altul…De gandit,m-am mai gandit la ea,amintindu-mi cu placere de acele momente…

2021,Iulie,cu cateva zile in urma…Asteptam cursa de Doha,plimbandu-ma prin duty free, in aeroportul Otopeni.Ies si ma indrept spre porti incet incet,cand observ ca s-a redeschis locul de fumat.Cum mai aveam ceva timp,intru sa fumez o tigara.Ma indrept spre o masuta cand observ la alta masa o figura cunoscuta…Parul auriu,ochi ca marea si masca-n barbie…Tragea cu nesat din tigara…Am recunoscut-o,era fata din Singapore….Aveam retineri daca s-o salut sau nu…Mai ales ca n-am mai tinut legatura,asa cum ne promiseseram…Totusi,zic sa incerc,doar un salut n-a omorat pe nimeni,si nu inseamna nimic,decat un salut..
-Buna straino! Se uita la mine uimita,dandu-si jos masca din barbie…Fac si eu acelasi lucru
-Tu esti!!! Romanul din Singapore! Doamne ce mica e lumea! Ne pupam prieteneste,in ciuda tuturor restrictiilor.Sa stii ca m-am gandit de multe ori la tine…Si chiar am asteptat sa dai un semn,odata si odata… De ce n-ai sunat? Sau macar un email…Sa nu-mi spui ca ai asteptat sa fac eu primul pas….
-Mda….Imi cer scuze,dar stii cum e uneori…
-Daa….stiu…Dar bine ca ne revedem din nou! Sa nu-mi spui ca nu mergi la Singapore…
-Din pacate nu,doar pana la Doha…
-Ei,tot e bine,calatorim impreuna pana acolo! Eu schimb in Doha,merg la Singapore..
-Cum mai e Singapore in pandemia asta? N-am mai fost acolo de anul trecut,din Ianuarie..
-E cam naspa…Multe restrictii,nu mai este viata ce a fost odinioara…
-Nicaieri nu mai e,din pacate…

Ne-am terminat tigarile si ne-am indreptat spre poarta de imbarcare…Era timpul deja..Am facut niste mutari si am stat pe aceeasi bancheta pana la Doha..Nici nu stiu cum au trecut aproape 5 ore de zbor..Cred ca cei din fata ne-au injurat daca au vrut sa doarma…Bineinteles ca ne-am reinoit promisiunile.Alea cu telefon,email… Si astazi am avut o surpriza placuta! Am primit un email. Chiar ca e mica lumea! Sau suntem noi romanii multi pe aceasta planeta???

Moderatori angel_angel39 Galateea admin