Pe badea Gheorghe il tin minte din cauza lui Eminescu.Si nu numai.Dar ma uimea cum un batranel tinea minte atatea versuri.Recita Luceafarul de la cap la coada.L-am ascultat eu,cu cartea deschisa,si n-a gresit un vers!Eram cumva prietenul si confidentul lui,eu,o mogaldeata de copil.N-aveam mai mult de 12 ani.Nici nu stiu cum ne-am imprietenit.Stiu doar ca daca uitam sa-i dau “buna ziua”,ma “raporta”mamei.Era in drumul meu spre scoala,spre terenul de fotbal,sau spre toate nazdravaniile pe care urma sa le fac.Prin fata portii lui treceam,ca celalalt drum era pazit strasnic de un fel de pechinez rosu al lelei Lucretia.Musca pe furis! Adica nici nu stiai de unde apare,si hat,te insfaca de nadragi,fara sa latre.Si oricum,drumul acela era cam ocolitor.Asa ca preferam varianta “badea Gheorghe”.Nu era nici asta chiar cea mai buna solutie,dar era mai la indemana.Ca aveam eu si rute secrete…Cu badea Gheorghe trebuia sa fii atent.Ei,nu doar cu el,ci cu majoritatea batranilor,dar el era special.Statea mai mereu sprijinit cu coatele pe gardul scorojit privind ulita…Era singur,baba ii murise de mult,si el umbla cam rau de picioare…Odata ajuns la gard,se proptea acolo,in speranta ca poate intra in vorba cu vreun trecator.La noi daca nu salutai pe cineva,nu dadeai “binete”,copil fiind,erai raportat.Chiar si cei certati isi dadeau “buna ziua”.Cica asta e de la Dumnezeu,nu de la om…L-am ïgnorat”odata cu salutul,sic and am ajuns acasa,am fost luat “in primire” de mama:
-Ma, tu pe unde ai umblat cat e ziua de lunga?
-Pai…incoace,incolo…la fotbal..
-Si nu stii da buna zua la oameni? Ce te-am invatat io? Cam asa incepea,si nu eram niciodata sigur de ce mai aflase… Oricum afla cam totul dupa doua-trei zile…Dar asta nu excludea pedeapsa,nu se prescria…
-Pai sa-mi bata mie nasul badea Gheorghe ca tu nu stii da buna zua la oameni???In acele momente chiar il uram pe badea Gheorghe…Si pe toti carcotasii satului..Dar am inceput sa fiu mai atent!

In fiecare Joi,mama cocea paine in cuptor.Sase bucati,mari,frumoase,rumene,proa spete.Ei,mai mucegaia cate una,spre final,si eu faceam nazuri.Dar cica daca mananci paine mucegaita,gasesti bani! Al naibii,chiar am gasit de vreo cateva ori! .Foloseam o carare pe care o folosea un nene mai betiv.Tetea Visalon,cum ii ziceam noi! Il mai trantea alcoolul,si-si mai pierdea din maruntis.Odata am gasit 25 de lei! O mica avere,pe vremea aceea…Aveam obiceiul ca-mi taiam o felie zdravana de paine de casa,pe circumferinta,care nu era chiar mica,si o ungeam cu untura de porc.Apoi mergeam in “gradinuta”,adica gradina de zarzavaturi,care numai “gradinuta
nu era,si o ornam cu ce gaseam: Ceapa verde,ardei,rosii,presaram un praf de sare,si p-aci tie drumul,urmat de caine,care ma urma pana terminam painea…Asa ma indreptam spre terenul de fotbal,unde era centrul universului nostru..De acolo,ajungeam cine stie pe unde…Dar acolo ne intalneam.Ma indreptam tantos cu ditamai sandwichul” spre teren,atent sa nu-l ratez pe badea Gheorghe,care putea sa-mi altereze relatiile filiale..Il vad proptit pe gard,ca o santinela in post:
-Buna ziua,zic!
-Apai buna sa-ti fie inima ma baiete! Da’ unde meri?
-La fotbal,zic
-No fain! Apai ai grija,sa nu-ti pice pita aia pe picioare,ca ti le rupe! Mai da-i si la cane din ea!
-Ii dau,bade Gheorghe! Da ce faci matale? Dracu m-a pus sa-l intreb…Cam asa gandeam atunci…
-Apai nacajat un pic…
-No,da di ce,zic io,pe limba noastra..
-Apai vreu sa mut o chiatra ma baiete,da n-am cu cine…
-Ce chiatra? Pot sa te ajut?
-Apai no,nu-i mare lucru…Aicea la fantana,sa-mi steie galeata pe ie! Da’cu batranetele mele…
-Da’te ajut eu bade Gheorghe!
-No,pai daca nu te graghesti…Era o lespede plata de piatra,care trebuia asezata cumva langa fantana,sa-si puna omu’galetile de apa.N-a fost chiar usor pentru mine,dar cu tot felul de artificii,si sub povetele intelepte a lui badea Gheorghe,am reusit.Era tare bucuros! Isi etala vreo tre-patru galeti pe lespedea aceea,si incet incet si le umplea.Apoi cu o cana isi lua cat si unde ii trebuia.
-No fain! Multam fain,Dumnezo sa-ti deie sanatate! Si minte,ca asta musai traba! Hai sa-ti dau niste pere bune!
-Acuma pere? Pai nu-s facute inca…
-Lasa ca vezi tu… Nu-s de acuma…Is in fan,de anu trecut,n-ai mancat tu destea…

S-a dus sontac sontac,si a revenit dupa o vreme cu un blid de pere. Galbene,frumoase,aromate! Ti se topeau in gura! Mancam de nici nu respiram! Pita mea cu unsoare i-am dat-o cainelui!!
-No,asa ca-s bune?
-Bune rau bade Gheorghe!
-Da tu umbli la scoala?
-Umblu,sigur ca umblu! Toti copiii umbla la scoala,zic
-Ei,nu chiar toti,numa’aia care vreu…si care pot…
-Ba nu,toti acuma,ca altfel ii bai!
-Asta-i lucru ha-l mai bun ma baiete! Pe vremea me…Greu invata-i carte…Tata meu…si-o vandut boii sa fac io o tzara de scoala…Da tu ce clasa esti?
-Trec pe-a cincea!
-No! Da cate sunt amu?
-Apai multe bade Gheorghe…Depinde pana unde vrei sa mergi!.Zece ii musai!
-Apai mai ai mult….Da tu carti citesti?
-Citesc bade Gheorghe! Am si de la bibleoteca!
-Di la Marioara? Ca ie imi aduce si mie! Tare de treaba Marioara!
-Di la Marioara! Era bibleotecara comunei,si biblioteca era la noi in sat,la caminul cultural.Avea cam 1000 de carti,de toate felurile…Cum televizor nu era,si caravana cinematografica venea din Pasti in Rusalii cu cate un film,nu cred ca i-am ratat vreo carte…Le citeam pe nerasuflate,chiar si la lanterna,sub patura,pe cele mai incitante…Nu puteam sa las o carte buna din mana,pana nu o terminam.
-Da mai vezi sa citesti,bade Gheorghe? N-avea current electric,doar lampa cu petrol,pe vremea aceeia…
-Inca vad,Doamne multam! Da tu ce carti citesti?
-Tot ce prind,bade Gheorghe!
-Da de Eminescu,ai auzit?
-Da cum nu! Si la scoala!
-Si stii vreo poezie?
-Stiu da!
-Za-mi si mie una,ca ti-oi mai da niste pere! Normal la ce mi-a venit in minte a fost:
“Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?
Braţele nervoase, arma de tărie,
La trecutu-ţi mare, mare viitor!”
-Mare om o fost! Mai stii si alta di la el?
-Mai stiu bade Gheorghe:
“- Iar te-ai cufundat în stele
Şi în nori şi-n ceruri nalte?
De nu m-ai uita încalte,
Sufletul vieţii mele.”
-No,pai nu-i bai cu tine! Scoala-i buna ma baiete! Scoala-i tare buna! Daca ceva o facut astia bun,daca tat ne-o luat pamanturile,ii ca tata lumea poate mere la scoala! Asta s-o intoarce indarapt,da nu pricepi tu acuma….ca esti pre tanar…Eminescu asta mare om o fost! Ha-l mai mare pe care l-o dat natiunea asta.Mie mi-i tare drag,cum le zice el! Si zice de tati si de tate! Numa’nu tati il pricep…
-Da matale stii poezii de Eminescu,bade Gheorghe?
-Stiu da ma baiete,ca nu-l citesc degeaba!
-Si care o stii?
-Multe… Da una imi place tare…
-Care bade Gheorghe?
-Apai ii lunga… Da-i tare faina…Ii ca o poveste!
-Zi si mie,ca poate io n-o stiu…
-Apai…

Mă dor de crudul tau amor
A pieptului meu coarde,
Si ochii mari si grei mă dor,
Privirea ta mă arde. "

- Dar cum ai vrea să mă cobor?
Au nu-ntelegi tu oare,
Cum ca eu sunt nemuritor,
Si tu esti muritoare? "

- "Nu caut vorbe pe ales,
Nici stiu cum as incepe -
Desi vorbesti pe inteles,
Eu nu te pot pricepe;”

Badea Gheorge mi-a recitat toata poezia,de credeam ca nu se mai termina,si nu asa,ci cu intonatie,cu traire…Mai tarziu,cand realtia noastra de prietenie s-a consolidat,chiar l-am ascultat urmarindu-l in carte…N-a ratat un vers! Si nu stia doar Luceafarul pe de rost,ci si multe alte poezii,pe care le recita cu pathos,cu pasiune,traindu-le.Mi-a povestit lucruri pe care nu le-am putut gasi in nici o carte.Mi-a povestit fapte la care plangeam amandoi.Trecuse prin cele doua razboaie,si uneori il provocam la povesti,nedandu-mi seama atunci cat de mult rascoleam jarul din sufletul lui…Doar cand ii vedeam ochii plini de lacrimi in timp ce povestea,imi dadeam seama ca nu trebuia sa-l provoc…Imi ceream scuze,si-mi spunea bland:
-Nu-i nimic copile,lucrurile estea trebe stiute,trebe date mai departe…Tara asta o suferit mult…si Dumnezeu stie cand i-a opri suferinta…Da lucrurile estea trebe stiute…si date mai departe.Tu sa nu te lasi de scoala,oricat de greu ti-o fi! Ca noi pre mult am stat prosti! Asa s-o vrut,sa stam prosti…Da tat o mai razghit cate unu,ca Dumnezeu nu rabda…Multa vreme m-au urmarit vorbele lui badea Gheorghe,nu le pot uita vreodata..Nici pe el,nici felul cum recita din Eminescu,nici ceea ce a insemnat Eminescu pentru un om simplu,ca badea Gheorghe…Si poate pentru multi altii ca el,ramasi anonimi printre filele istoriei acestui popor…

Moderatori angel_angel39 Galateea admin