Ati avut vreodata impresia ca sunteti cei mai tari,ca sunteti pe culme,gata sa infigeti steagul victoriei pe varful cel mai inalt,si ca o sa-l betonati acolo sa fie pentru eternitate? Sau ati avut parte de actiuni din astea care duse la indeplinire sa va induca o stare euforica,sa va simtiti pentru o clipa un fel de buricul pamantului,sau ma rog,centrul universului? Adica sa va cuprinda asa un val de bunastare mentala si fizica pe care o poti confunda foarte usor cu fericirea atunci cand iti merg toate din plin,pe toate planurile..Senzatia e....cum sa zic,e ca atunci cand ai trecut de un drum plin de hartoape si ai intrat pe autostrada...E o senzatie de confort,de relaxare cumva,de bucurie ca ai scapat de toate gropile alea de-ti scuturau creierii in cap,iar acum mergi lin si relaxat spre destinatia finala.Stii,esti sigur ca autostrada aia te duce pana-n poarta asteptarilor tale...Atunci ai senzatia aia de rahat ca esti cel mai tare,ca de acum incolo toate se vor aranja in directia dorita de tine.E o stare placuta,atat de placuta ca-ti ies endorfinele alea pe nas de nu mai prididesti sa le stergi.Aluneci pe drumul tau lin,fara hartoape,parca plutesti feeric spre portile raiului inchipuit de tine,treci pe langa rauri de lapte si miere,pe malul carora se plimba tantos caini cu covrigi in coada,toti prietenosi,fara urma de rautate in ochi,fara dorinta caineasca de-ai lua covrigul celuilat...Te opresti intr-un refugiu,o parcare sa admiri toate aceste minunatii,sunt doar oameni prietenosi si flori in jurul tau.Pana si ciulinii de pe margine sunt flori placut mirositoare,intinzi mana si culegi cativa..Ei te inteapa usor,doar cat sa-ti dai seama ca sunt totusi ciulini,dar tu nu iei seama la intepaturile lor,nici macar nu le simti...Ca doar esti cel mai tare acum,nu?

Pornesti mai departe pe drumul tau lin,plutind feeric spre raiul tau,bucuros ca nu mai ai mult pana la destinatie...Dar din nu stiu ce motive,autostrada aia lina se termina brusc,nu mai e nici macar drumul acela cu hartoape,ci e un hau negru si amenintator cascat in fata ta,gata sa te inghita...Te proptesti indartnic sa nu cazi in el,franezi din toate puterile,aluneci si te prinzi de ciulinii de pe margine... Te inteapa rau acum,le simti arsura tepilor pana in inima..Apar si cainii care te latra furios,amenintator,te musca de maini sa dai drumul ciulinilor insangerati de ranile tale...N-ai cum sa te aperi de ei,asa ca intr-un final iti dai drumul in haul amenintator,aluneci lovindu-te de bolovani si radacini...Ajungi la fundul haului intr-un final,iar de acolo vezi fetele oamenilor uitandu-se curiosi la tragedia ta..Incerci sa distingi bunatatea pe fetele lor,ai vrea sa strigi dupa ajutor,dar n-ai incredere...Le distingi vocile,i-auzi cum unii te compatimesc,altii te hulesc,dar nici unul nu face nimic concret pentru a te ajuta...doar stau si privesc,facand pariuri grotesti pe seama ta...Unii se simt impliniti de nenorocirea ta,i-auzi zicand ca pentru ei:”Asa-i trebuie,credea ca e cel mai tare”...”Orice nash isi are nashul”,filosofeaza un altul...Altul zice:”Ar trebui sa-l ajute cineva,sa-i arunce o franghie”...”Nu mai e nevoie,e gata cu el,s-a terminat pentru el” spune altul. Si incet incet pleaca toti,lasandu-te singur pe fundul haului,iar tu te incapatanezi sa taci,nu vrei sa ceri ajutor...Observi ca haul incepe sa se inchida deasupra ta,incet incet pata de lumina de deasupra incepe sa se micsoreze...Tu incerci sa te impaci cu situatia,sa-ti accepti soarta,te consolezi ca odata ai fost cel mai bun,cel mai tare,ca asta a fost...Inchizi ochii pentru o clipa sau doua,sau cine stie cate...Si cand ii deschizi vezi micimea petei de lumina de deasupra..Te uiti in jurul tau si e doar intuneric...Singura lumina e deasupra ta,si e din ce in ce mai putina...Te ridici si cu toate puterile ce le mai ai te cateri spre lumina,urci spre ea cu toata vointa ta,prinzandu-te de tot ce poti apuca,de tot ce-ar putea sa te ajute sa te ridici...Cu cat urci mai sus,cu atat pata de lumina e mai mare...Cu cat urci mai sus,cu atat e mai greu,ranile sangereaza tot mai rau...Dar urci spre lumina,deja poti distinge fetele oamenilor...Si-i vezi altfel acum...Nu mai sunt atat de prietenosi,putini sunt..Dar nu te ajuta,desi simti ca esti la capatul puterilor...Nici tu nu strigi,ce-i drept...
“O sa cada inapoi” zice unul...”E prea slabit,n-ajunge inainte sa se inchida haul”,spune altul...Dar tu vezi lumina,vezi iesirea,acum stii ca vei reusi... Deja deosebesti ciulinii,nu te mai prinzi de ei,ca stii ca inteapa destul de rau...Infrunti cainii cu o privirea mai rea decat a lor,si pleaca spasiti...Mai ai putin si ai iesit...Ii auzi cum pariaza...Acum multi sunt in favoarea ta...Dar tot au privirea rautacioasa...

Gata,ai iesit cu o secunda inainte de a se inchide haul...Dar nici urma de autostrada aia lina...de lapte,de miere...de covrigi in coada..Esti din nou pe drumul ala cu hartoape,stai intins printre ciulinii aia rai...Cativa oameni vin spre tine,vor sa te ajute..Sunt aceia care au pariat contra ta,le recunosti vocea,fetele pline de rautate,de invidie,de interese ascunse...Le raspunzi obosit:”Nu multumesc,ma descurc singur de acum...Doar sunt cel mai tare!”
Da,acum esti cel mai tare,cu siguranta!

P.S.
Blogul nu reflecta nici o traire proprie,sunt doar curios daca ati trecut prin starile astea...

Moderatori angel_angel39 Galateea admin