E echivalenta cu fericirea,in conceptia mea.De fapt,as fi vrut sa pun ca si subiect de blog Fericire,dar a fost prea mult dezbatut pe aici.Starea de bine nu e perpetua,din pacate.Sau poate din fericire...caci n-ai mai putea face diferenta dintre emotiile pozitive si cele negative,ar fi anost...Cum ar fi s-o ducem doar bine? Ma refer la un anume sens de bine.Ca la modul general,sau privind in ansamblu,multi o duc bine..Dar o duc bine si atat! Nu au acea stare de bine,care iti da sentimentul ca esti drogat,ca plutesti,ca nu ai alta treaba decat sa traiesti clipa...Uneori e de-ajuns un simplu rasarit de soare,sau o noapte instelata de vara. Un ciripit de pasarele,sau o ploaie linistita de toamna.Sau faptul ca ai reusit sa ajuti pe cineva,ca i-ai adus o umbra de zambet pe buze,ca ia-i reaprins scanteia sperantei in ochii cuprinsi de tristete. E adevarat,fericirea vine din lucruri marunte...Dar au si oamenii aportul lor. Sunt oameni care produc fericire atunci cand vin intr-o comunitate,cand interactioneaza cu noi.Au ei darul acela,prin felul lor de a fi,cred ca au o aura,pe care n-o vedem.Si sunt oameni care produc fericire atunci cand pleaca,cand parasesc anturajul nostru..Probabil ca si astia au o aura,de alta culoare... Sa nu-mi spuneti ca nu-i asa!

Moderatori angel_angel39 Galateea admin