Stau fara chef pe terasa,cu un pahar de vin langa mine.Ma apasa un soi de tristete,sau ce ma-sa o fi sentimentul asta naspa.Disperare nu cred ca e,n-am io constitutie de disperat.Sorb din vin de parca ar fi amar...dar beau totusi,beau mecanic,fara sa-i simt buchetul.Parca as sorbi lacrimile mamei...Poate de asta am starea aceasta,de la lacrimile ei...Oricat am ascuns,m-a simtit ca o sa plec iarasi..Se uita la mine cu ochii dojenitori,si plini de lacrimi...
-Tu iar te duci dragu mamii...Stiu ca de asta ai venit sa ma vezi,ca iar te duci...Nici n-au trecut trei zile de cand ai fost,si acum ai venit pentru ca te duci iar,in lumile alea ale tale,printre straini
-Nu mama,am venit sa-ti mai aduc una-alta...Sa nu trebuiasca sa iesi din curte...Dar daca iesi,uite,ti-am adus masti,si manusi,sa nu mergi in sat fara ele
-Pai unde sa ma duc? Nici la biserica nu mai pot sa ma duc,ca nu ne mai lasa.Mie nu-mi trebe masti,da-le la altii,care-s mai nevoiti.Io daca chiar merg,ma leg cu naframa.Da unde sa merg eu? Nici doctor nu mai avem,ca nu mai vine,o pus afis.Tare ne mai bate Dumnezeu,chiar amu,in postu Pastelui..Si tie iti trebe sa te duci...
-Nu mie mama...nu mie imi trebuie...
-Deci te duci...Am simtit io de cand ai intrat pe poarta..
-Da mama... trebuie...
-Poate nu mi-i mai gasi cand vii...Dumnezeu stie....
-Mama! Nu vorbi asa! Nu ramai singura,am vorbit cu D. sa vina mai des sa te vada.Si eu o sa te sun cat de des pot. Am linistit-o cumva,lacrimile i s-au mai ostoit...A venit dupa mine la poarta..
-Sa te rogi dragu mamii,sa nu uiti de Dumnezeu,sa te rogi pe acolo pe unde meri tu..Ca toate de la Dumnezeu vin...Lumea a cam uitat de Dumnezeu,nu-i ma tine randuielile... Numa la nacaz isi mai aduce lumea aminte...
-Ma rog mama,ma rog..Ramai cu bine,si ai grija de tine..
Isi pune bratele pe poarta si ma petrece cu privirea...N-am imbratisat-o...mi-e frica...Imi fac de lucru pe la portbagaj,pe la portiere,si o urmaresc cu privirea..E tot acolo,sa ma petreaca...Doar ca acum se uita pierdut,cu durere in suflet,cu ochii inlacrimati...Le dau dracului de reguli si ma intorc inapoi s-o imbratisez.O tin strans in brate cateva secunde.Aud un oftat...
-Oh dragu mamii,Dumnezeu sa te fereasca de toate relele. Ma uit la ea si vad ca s-a mai inseninat..
-Acum dute si schimb-ti hainele mama,ii spun razand
-No lasa...Dar stiu ca o face,ca am instruit-o temeinic.Am plecat mai usurat...

Pe tata n-am reusit sa-l vad...Am vorbit doar cu personalul..El oricum,are lumea lui interioara acum...Dar tare as fi dorit sa-l vad..Daca insistam,poate ca reuseam,dar mai bine asa,decat sa creez un precedent...M-au asigurat ca e bine,atat cat poate fi el bine.Cainele imi aduce mingea sparta si mi-o pune la picioare,asteptand sa intru in joc... Pana si el se comporta ciudat astazi....De obicei vine si sare in bratele mele,cand ma vede ca stau jos...Poate s-a mai maturizat si el...Nici o minge nu l-a tinut mai mult de 10 minute. Mi-e plina curtea de mingi sparte. Ma latra,jucand mingea cu labele. El stie ce vrea sa zica..Sorb din vin si ma gandesc ca s-ar putea sa am norocul si sa se anuleze zborul. Verific online,dar toate par in regula,nici o notificare speciala.Mai este o zi totusi...Si n-aduce anul....Nu prea mi-e la indemana plecarea asta...Alta izolare ma asteapta,si nu la munte de data aceasta...Noroc ca doar jumatate...7 zile sunt de-abia o saptamana...Dar cine stie cand ma intorc...Pe cine sa intreb? Nu stiu vorbi cu destinul,iar ghicitoarele se feresc de mine ca dracu de tamaie....Am vazut ca ele s-au adaptat noilor conditii,au sesiuni online acum.. Nu stiu cum or primi “obiectele” de recuzita...Probabil prin Curier...sau acum in plina pandemie e de ajuns transferul bancar...Simt racoarea si-mi arunc ochii spre cer.Soarele se duce-n drumul lui spre asfintit,lasandu-ma prada umbrelor terasei...Pai cat sa stea si el cu mine? Ma lasa balta cu tot cu vinul meu. Imi mai torn in pahar,desi n-am nici un motiv sa beau....Ah,da,pe asta-l beau! Beau pentru avion,sa nu vina Sambata! Pornesc laptopul si-mi iau totusi un bilet de tren. Cu masina prea multi m-ar opri pana la Bucuresti. Iar pe tren am timp sa-mi pun ordine in ganduri.

Trebuie sa intru in casa,sau sa pun ceva pe mine. S-a facut rece de-abinelea,si n-am voie sa racesc. Nu acum,nu e timp pentru raceala...Mai nou racim doar cu ordin..Ei si daca as racii,ce? Chiar bine,nu mai pot calatori..Dar sa nu cobim totusi...Cica nici asta nu e de bun augur..
Mike sare furios pe poarta. Cred ca este jogging time pentru Forrest Gump...Nu stiu de ce nu-l suporta Mike,e un suflet nevinovat. Are voie sa alerge doar pe acest traseu,si asta nu doar in conditiile astea cu restrictii...pentru el e o continua izolare...Si nu se plange,nu protesteaza.... Fericiti cei saraci cu duhul....Ies afara,sa-l linistesc pe Mike.N-as vrea totusi sa-si descopere aptitudinile...Pentru el 2 metri inaltime e o joaca,iar daca o face odata....Forrest Gump ma aude vorbind cu cainele si ma saluta:
-Seara seara seara! Caine rau rau rau!
-Buna seara,ii raspund de dupa gard.Mai zice ceva,ininteligibil.Il las cu ale lui,si-l bag pe Mike in tarc,pana-si termina el programul.E timpul sa-mi fac geanta.Noroc ca n-am mult de calcat...Cu tricourile ma descurc mai usor.....Poate totusi intreb o ghicitoare,sa-mi spuna cat o mai tine starea asta....Desi raspunsul e previzibil.....

Moderatori angel_angel39 Galateea admin