Mike e un caine.Asta in caz ca nu reiese din poza.Bine,cateodata
Mike este extrem de posesiv cand sunt acasa.E mai posesiv ca oricare din toate cele 12 foste neveste pe care le-am avut si care m-au parasit din cauza ca s-au batut intre ele. Nu pot nici sa fumez linistit o tigara,cum ma simte e la mine,iar mana libera trebuie musai sa-l mangaie pe urechi sau sa-l scarpine sub botic.Altfel,de-mi tin mana in buzunar,risc sa-mi rupa maneca hainei,sau buzunarul.Desigur ca motanul n-are voie sa se frece de piciorul meu(la asta si Nero reactiona),dar nici macar pasarea nu poate zbura in preajma mea,ca sare dupa ea.Si sare nene,parca e pe arcuri!Ma cearta rau de tot de fiecare data cand vin din calatoriile mele asa pret de vreo 10 minute,dupa care sare sa ma imbratiseze,sa ma pupe.Cand plec,desi nu-i spun,parca stie,se pune in tarc cu botul pe labe si ma priveste trist.Nu reactioneaza nici macar la minge,nici ham nu zice,ma priveste doar asa,cu ochii lui tristi,si dojenitor cumva...Dar nu plangem nici unul,ca suntem barbati! Il mai sun cateodata,cu video,bine,el n-are telefon,dar au babysitterii ce au grija sa nu-i lipseasca nimic,dar nu-mi recunoaste vocea la telefon,sau nu vrea,cine stie...Se tine tare! Deh,e si el barbat deacum,desi inca n-a avut nici o iubita.Chiar ma gandeam sa-i fac cont pe-un matri cainesc,poate cine stie,o fi mai norocos ca mineNumai sa nu se apuce sa scrie bloguri,ca la cate stie despre mine,ma face si mai de trei parale decat sunt

Cand sunt acasa,il scot in fiecare seara sa afle si el stirile,noutatile,ca smartphone n-are,nici internet,singura lui sursa de informare e nasul.Asa mai afla si el cine a mai fost prin zona,ce nunti mai sunt,daca a aparut vreo tipa noua in oras,cu ce se imbraca,la ce coafor merge,ce mananca,chestii d’astea cainesti.L-am dus si la mama odata,si a fost foaaarte fericit..Dar a primit interdictie,din cauza de gaini si alte oratanii.Le-a alergat pe acolo de n-au mai stiut alea sa vina inapoi.In urma unor mari eforturi depuse,si dupa o colosala munca de convingere,pasaretul a reusit sa ramana cu penele intregi,ma rog,doar cativa fulgi lipsa.A trebuit sa-i spun de mai multe ori ca e un porc de caine,si sa-l duc pe malul raului,unde a cunoscut-o pe Joiana,vaca vecinului,care pastea imperturbabila acolo.Asta pana a aparut Mike si s-a dus naibi toata linistea pastorala.S-a apucat Mike sa-i spuna pe limba lui cum ca el e ciobanesc Belgian,si ca ea,Joiana,ar trebui sa-i arate putin respect. Nu stiu ce vaci or fi avand aia prin Belgia,dar Joiana,o baltata romaneasca cu personalitate si dotata cu doua coarne usor rasucite in sus,s-a cam dat la el.Atat cat ii permitea lantul cu care era legata de un pripon.Aceasta atitudine defensiva si deloc prietenoasa a Joianei l-a ranit pe Mike drept in orgoliul propriu de ciobanesc care este,si care n-a mai vazut nici macar in vis o vaca.Hotarat sa castige batalia cu orice pret,a atacat-o pe Joiana in cercuri concentrice,drept pentru care,sictirita fiind sa tot alerge in cerc dupa nebun,si-a smuls priponul si s-a refugiat strategic intr-o tarla de porumb tavalindu-l cu lantul din dotare.Desigur ca Mike a continuat urmarirea,iar eu alergam dupa ei.Cert e ca Joiana a ucis din culpa vreo 300 metri patrati de porumb intr-o tarla care era a unui nene.Pe cand am reusit in sfarsit sa-l domolesc pe Mike si sa-i pun lesa,apare si proprietarul Joianei,un penticostal cu frica de Dumnezeu,dar nu si de noi,adica eu si Mike,pe care ne-a dracuit cu patos crestinesc.Sfinti n-a pomenit.In schimb nenea a cui era tarlaua de porumb da,el a pomenit de toti sfintii.De multi nici nu auzisem pana atunci.Am ascultat cu ingaduinta toate injuraturile,deh,nenea era putin aghezmuit si avea logoree ,unele mi le-am si notat in memorie ca erau chiar haioase,si cand in sfarsit s-a oprit ca nu mai erau sfinti in calendar pe care sa-i aminteasca,mi-am cerut scuze in numele lui Mike si al Joianei.Dar aparatorul de drept al Joianei,a sarit ca ars,cum ca de ce vorbesc eu in numele Joianei,ca singurul vinovat e Mike,ca daca nu era el,Joiana nu se apuca de nebuna sa distruga frumusete de tarla.Degeaba i-am spus omului ca putea si Joiana sa fuga in alta directie,nu direct in tarlaua de porumb,ca argumentele mele n-au tinut,omul nici macar n-a sesizat ca eu glumeam.Pana la urma i-am platit omului pentru porumbul distrus,mi-am cerut scuze de la Joiana,de la gaini,si ne-am urcat in masina,promitandu-i mamei ca nu-l mai aduc cu mine prea curand,sau doar dupa ce ne revizuim putin bunele maniere.

Cred ca era obosit,ca statea cuminte pe bancheta din spate,care era imbracata preventiv cu o folie protectoare.Dupa ce am iesit de pe drumul pietruit de tara,si a simtit ca masina luase in viteza,l-am vazut in oglinda ca se ridicase in picioare pe bancheta,zgaindu-se pe geam.Ei,imi zic,lasa ca admira si el peisajul.I-am dat cateva comenzi sa stea culcat,fara sa-mi iau ochii de la drum,si nu l-am mai vazut in oglinda,asa ca mi-am vazut de condus.Am deschis putin geamul din stanga,si mi-am aprins o tigara.Din sensul opus,apare o caruta cu doi cai,alergand la galop,indemnati fiind de un grup galagios din caruta.Cred ca erau cu chef oamenii,ca tipau si cantau,sfichiuind cu biciul urechile bietilor cai.Pesemne ca galagia ajunsese pana la urechile lui Mike,geamul fiind putin deschis,ca m-am trezit cu el pe scaunele din fata,latrand furios caruta de care eram foarte aproape.Instinctiv am tras de volan,caruta a trecut cu bine,iar noi ne-am proptit gospodareste in santul din dreapta,evitand la mustata un nuc batran,ce-si traia ultimele veri inainte de a deveni vreo piesa de mobilier.Buna treaba! Mi-a luat ceva timp sa ies din masina,care se culcase pe partea dreapta.Cel mai greu a fost sa deschid portiera,odata ca nu ma lasa cainele,si apoi gravitatia. Dar am reusit,si am vazut ca nu aveam nici o sansa sa ies de acolo,cat era de 4 x 4. Doua roti erau in aer,asa ca...Acum trebuia sa deschid din nou portiera,cu tot cu riscul de a-l scapa pe Mike afara,si sa-mi caut telefonul,sa sun pe cineva sa vina sa ma ajute.
Ma uitam contemplativ la masina,cand aud galagie.Grupul vesel cu doi cai tocmai se apropiau de mine...Cred ca au vazut cand am “parcat” pe-o rana,si au avut mustrari de constiinta.Acompaniati de latraturile furioase ale lui Mike,m-au ajutat si am pus masina pe toate cele patru roti. Nu erau pagube insemnate,asa ca le-am multumit pentru ajutor si am iesit pe sosea. Am oprit dupa vreo 500 de metri,sa-l asigur pe Mike cu lesa de un scaun,in asa fel incat sa nu ma mai trezesc cu el peste mine,incercand sa-mi ia volanul... Da-i Doamne romanului mintea de pe urma...

Moderatori angel_angel39 Galateea admin