 |
Despre iubire și alți demoni....
Nooooo, în seara asta nu îmi afișez dragostea pentru Marquez. Este un blog despre un alt fel de dragoste.
Twice born Născut din nou. Este o sintagmă ce ne dezvăluie puterea de a renaște. O naștere fizică, o alta spirituală. Este titlul unui film emoționant (2012). Un film despre iubire, în primul rând, dar și despre ororile de care unii oameni sunt capabili, despre ororile războiului, despre neputință și lașitate, dar și despre curaj. Dar mai înainte de toate, este un film despre iubire. Despre iubirea pe care ai curaj nebun să o arăți, care cere, la schimb, nebunii, care sacrifică relații sterile, care aduce bucurie, dar și despre iubirea vinovată. Sau, mai corect, iubirea ca monedă de schimb. Un film care duce timpul pe drumuri pavate cu dragoste. Și durere, multă durere omenească. Pe care nimic nu o poate spăla, poate doar iubirea, dar nu e sigur... Venuto al mondo, venit pe lume, născut adică. O carte care stă la baza filmului de mai sus. Titlul cărții pare mai puternic decât titlul filmului, adică titlul sub care e cunoscut filmul. Asta după ce vezi fimul fără să fi citit cartea, cazul meu. Filmul văzut de câteva ori, pentru că un prieten iubește filmul ăsta și voiam să-l simt. Filmul, nu prietenul. Deși... Nu vreau să fac spoiler. Pentru că filmul merită trăit cadru cu cadru. Eu nu o să mai revăd filmul niciodată. E dureros pentru mine din mai multe motive. Vă spun doar că joacă în el Penelope Cruz și Emile Hirsch, că muzica e frumoasă, că actorii reușesc jocuri actoricești memorabile. Vă mai spun că regizorul filmului este Sergio Castellitto, care este și actor în film și care, în viața reală, este soțul doamnei Margaret Mazzantini, cea care a scris romanul Venuto al mondo, recompensat cu premiul Campiello în 2009. Și, cu riscul de a repeta, va spun că e multă iubire între personaje. Dar că războiul din Bosnia este și el personaj în film, un personaj hidos care, prin contrast, arată și frumusețea din și dintre oameni, dorința de a trăi normal, curajul, iubirea.... Vizionare plăcută! Mister, îți mulțumesc! https://youtu.be/Qipa_ZDEjdI |
Matrimoniale Romania
Autentificare
Cautare rapida
Ultimii online
Categorii
Comentarii
Pagini
1 2Vrajitoarea_din_Orz
BlueIris
Iar acum mai am două noi recomandări. Mulțumesc
Vrajitoarea_din_Orz
Nu ai de ce să-ți ceri scuze. Oricum, niciuna dintre noi nu a făcut spoiler. Cât privește filmul, de multe ori ne imaginăm lucruri diferite față de ceea ce scenaristul +regizorul au vrut să se înțeleagă. Eu, de exemplu, am boala despicatului filmului pe care îl vad cadru cu cadru. De aceea și vizionez de mai multe ori același film. Uneori de zeci de ori. Nu imediat, în timp. Sunt filme, precum Pădurea de mesteceni (Brzezina, regia A. Wajda, 1970) sau Palermo shooting (regia Wim Wenders, 2008), pe care le redescopăr după fiecare nouă vizionare, sunt aceste 2 filme din categoria "pot vorbi despre ele o săptămână fără să epuizez mesajele pe care le-am receptat". Să știi, de câte ori vorbesc despre un film, aștept cu înfrigurare părerea ta. Pe care chiar o apreciez. Și îți mulțumesc mult pentru asta!
BlueIris
Vrajitoarea_din_Orz
Nu am vrut sa dau detalii ca să nu stric plăcerea vizionării. Dar mă refeream la cel de-al treilea soț al Gemmei și la Gojco, în raport cu Gemma. Gojco o iubește pe Gemma, așa mi-a spus mie filmul. Și, da, Diego e veriga slabă, chiar dacă și el iubește, dincolo de dorința fizică.
BlueIris
Vrajitoarea_din_Orz
Vrajitoarea_din_Orz
Vrajitoarea_din_Orz
Mulțumesc! Ce ai scris în primul comentariu este adevărat. Prima oară când privești filmul ești înghețat de ceea ce este capabil omul să facă, să distrugă, să spună sau să nu spună. Pare aproape imposibil ca oamenii să gândească și să se comporte așa cum reușesc să o facă, în plin război. Și totuși, nevoia de normalitate din unii oameni poate ignora frica, dezgustul...
E adevărat, nu e un film "capodoperă" dar l-aș încadra în categoria "obligatoriu de văzut".
Am adăugat și o melodie din film, pe imagini din film.
BlueIris
Pagini
1 2