Încerc să fiu politicoasă și să răspund mesajelor de bun simț. În pofida a ceea ce am scris la descrierea din profil, am parte de fel de fel de abordări. Pe cele mai multe, le ignor pentru că nu se încadrează sub niciun fel în ceea ce doresc eu. Cu toate acestea, am parte, cu duiumul, de reacții negative. Dacă nu răspund, sunt cu nasul pe sus sau pe interes, în ciuda faptului ca cel care scrie este cu 10 ani mai în vârstă sau mai tânăr. Dacă refuz politicos, fie nu știu ce vreau, fie nu știu ce pierd. Mă uit la profilul expeditorului, văd ce caută și abia înțeleg ce scrie, știu sigur că nu am avea ce discuta. Privesc poza respectivului și nu înteleg de ce nu înțelege că nu vreau nici măcar o prietenie cu cineva care nu mă atrage de nicio culoare. Mă apostrofează: la 62 de ani îl aștepți pe Făt-Frumos? Deși nu am comentat că are 5 cm mai puțin sau 120 de kg. Foarte mulți îmi cer prietenia (ca să vorbească pe chat sau să-mi analizeze pozele) fără să scrie un rând. Ce-o fi în capul lor? Unora le răspund ca sunt bolnavă și caut doar să socializez. Îmi scriu să-i caut când mă fac bine. Că ei vor o femeie activă din toate punctele de vedere. Le citesc descrierea și mă crucesc. Caută zecs la 70 de ani, sunt încă verzi, parol, dispuși la probe. În plus, la 70+ caută domnițe de 46-60. Ani, nu kg. Da, ca în filmul Perfetti sconosciuti, avem o viață publică, una privată și una secretă. Dar chiar așa??? Le amestecăm??? Citesc descrieri care mă amuză, altele care mă sperie. Dacă am poză la profil, că de ce am poză dacă nu vreau agațament, dacă nu am poză, sunt nasoală cu spume sau măritată. Unde e lumea în care să pot sta liniștită privind cerul?

Moderatori angel_angel39 Galateea admin