Recent a fost prezentată performanța unui cip cuantic numit Willow.

Se pare că Willow a fost în stare să rezolve în 5 minute ceva ce unui supercomputer i-ar lua 10²⁵ ca număr de ani. Adică mai mult decât speranța de viață a universului, care ar ajunge doar la 10¹⁴ ani.

Citind asta, mi-am și imaginat scena din „Ultima întrebare”. Computerul, rămas singur după ce a fuzionat cu mințile ultimilor oameni și a asistat la moartea universului, continuă să proceseze și să calculeze răspunsul la o întrebare care i se pusese cu enorm de mult timp în urmă. Într-un final află soluția la „Cum poate fi scăzută entropia universului?”, dar nu are cui să îi dea răspunsul și atunci spune: „Să fie lumină!” Și a fost lumină...

După ce am zâmbit la ideea lui Asimov am revenit la Willow. Bun, a făcut ceva extrem de repede. Dar ce a făcut exact? Spre surprinderea mea, nu am reușit să aflu.

Toată lumea reia relatarea despre cât de impresionat a fost creatorul lui Willow de viteza de procesare. Atât de impresionat încât a spus că această viteză face plauzibilă teoria despre universuri paralele.

Am înțeles: trăim în multivers, sunt mai multe realități paralele, și la propriu, și la figurat. Iar uneori se ciocnesc, se împletesc sau dispar.

Am înțeles și că a fost îmbunătățit modul de lucru, fiindcă aceste cipuri cuantice au tendința să greșească pe măsură ce crește viteza de procesare. Se pare că Willow nu mai greșește și ar putea avea aplicații în diverse domenii.

Iar mi-am amintit de Multivac, cel din povestirea de mai înainte. Și m-am gândit: uite e posibil să îl văd în secolul ăsta. Curiozitate mare!

Pe urmă mi-a venit în minte Optimus care a dansat și a jucat rolul de barman în octombrie, ca apoi să se afle că era controlat de un om.

Nu am de unde să știu dacă e real sau nu. Oricum întrebarea rămâne: ce problemă i s-a pus lui Willow, cipul cuantic? Oare o fi fost „ultima întrebare”?

Moderatori angel_angel39 Galateea admin