Dacă tot vine „apocalipsa”...
Mai bine ne uităm la „Friends”, chiar dacă nu avem buncăr. M-am gândit să mai facem un moment poetic, chiar de nu se înghesuie multe persoane, deși există amatori sau poate chiar profesioniști printre noi.
Deci... De data asta fără IA. Apropo, se preconizează că, în curând, va fi prezentă în mai toate producțiile (film, muzică, pictură, literatură). Pe muntele necunoscut... Pe muntele necunoscut Nălucile-și au casă Când soarele, în asfințit, Dramatic se revarsă. Văpaia curge spre nadir, Ți se strecoară-n sânge Și, în sărutul de vampir, Lumina se răsfrânge. Pe pieptul tău de vârcolac Încet argintul cade, Iar luna se ascunde-n lac Învolburând cascade. În dansul tău de zburător Mă chemi să mă dezlănțui Și, în delir, fulgerător Cu brațele te-nlănțui. Privesc în ochii tăi smarald, Dorința te-nfioară Și-n sufletul tău de poet Tresar întâia oară. |
Comentarii
Vrajitoarea_din_Orz
Îmi plac poeziile tale.
zora
Buna dimineata!
Eu cred ca Iris Blue nu se supara pt cantecel!
https://youtu.be/NJsa6-y4sDs?si=tYlUXYSH … JBAC1
CoanaAri
CoanaAri
Că sunt paralelă cu subiectul.
Dar la comentat poezii mă încumet, deci simțim un iz eminescian amestecat cu influențe eseniene la final. Mitul zburătorului, acest rătăcitor prin plete și suflete de domnițe, naște dorința de trăiri acute, simțite profund și dramatic. Totul devine drăcesc, învolburat, deliric.
Concluzie: mai lasă-te iubită cu pasiune, se simte nevoia.
A vorbit acestă Călinească Coană, expertă în zecsologia poeziei.
zora
Eu sunt fascinata cat de dedicati sunt oamenii astia care fac chestii comestibile.
Unii fac opere de arta comestibile
BlueIris
BlueIris
BlueIris
BlueIris
Ce versuri frumoase Am citit Divina Comedie acum o sută de ani și nu îmi amintesc de ele. De fapt, citeam repede fiindcă mă interesa doar acțiunea. Acum, dacă mă gândesc bine, cred că am mai și sărit peste multe. )
zora
Nu se supara nimeni cand ,in timpul sesiunii literare se mai ronțăie bomboane pe șoptitelea
https://youtube.com/shorts/fzPqfBHQzw4?s … lxPcN
Si sa cetim ceva din vechime
"Acum chiar toate-acele guri să sune
în cari Polimnia cu-al ei stol de fete
al ei nectar pe cel mai dulce-l pune,
Şi nici a mia parte s-o arete
din sfântu-i zâmbet n-ar ajunge graiul,
nici ce lumini el sfintei fete-i dete."
Fragment din Paradis-Divina Comedie a lui Dante Alighieri traducere George Cosbuc.