Nu vă întreb cum și lângă cine dormiți, spun e bine că dormiți, fiindcă eu nu am somn. După cum am inceput, e clar că nu am idee despre ce să scriu, dar e prea liniște în jur.

Mă gândeam să pun o poezie, e mai simplu, dar nu îmi vine în minte niciuna patriotică. Oricum, cred că patriotismul se execută, nu se discută. Și mai și spun unii că nu ar fi 1 decembrie chiar ziua Marii Uniri, fiindcă nu atunci s-ar fi oficializat. Plus nu e vremea potrivită iarna, fiindcă lumea hibernează în loc să se adune pentru a-și reafirma apartenența.

Ok, nu am avut de lucru și l-am întrebat pe gugăl, pardon, pe cel cu rățușca. Așa am aflat că a fost un moment foarte emoționant, dacă e să ne luăm după declarații.

„Națiunea română așteaptă și pretinde, după multe suferințe de veacuri, afirmarea și valorizarea drepturilor ei nestrămutate și inalienabile la deplina viață națională”. (18 octombrie 1918, Vaida- Voevod în Parlamentul de la Budapesta)

„Noi vrem separarea deplină de Ungaria”. (Iuliu Maniu, la 14 noiembrie 1918)

„Din ceasul acesta, oricum ar decide puterile lumii, națiunea română este hotărâtă a pieri mai bine decât a suferi mai departe sclavia și atârnarea”. (manifestul-protest intitulat „Către popoarele lumii”, la 20 noiembrie 1918)

„Convocăm Adunarea Națională a națiunii române din Ungaria și Transilvania, la Alba Iulia, cetatea istorică a neamului nostru, pe ziua de duminică, 18 noiembrie (1 decembrie, pe stil nou) a.c., la orele 10 a.m. ARAD 7/20 noiembrie 1918, secretar Gh. Crișan, prezident dr. Ștefan Cicio-Pop”.

„Veniți cu toții la Marea Adunare Națională care se va ține la 1 decembrie în Bălgradul lui Mihai Viteazul. Veniți cu miile și cu zecile de mii! Lăsați pe o zi grijile voastre acasă, căci în această zi vom pune temelia unui viitor bun și fericit pentru întreg neamul nostru românesc”. (ziarele vremii)

„Pe două părți a șoselei care urca din orașul Alba Iulia în Cetate, apoi pe baza zidurilor Cetății, erau înșirați, la câte 20-30 de pași, gardiști din gărzile românești din Munții Apuseni. Moți tineri, voinici, toți în haină de panură albă, cu căciuli negre. Pe umeri, arma. Lângă poarta Cetății, în care mai e și azi o celulă în care a fost închis Horea, patru gardiști, ca patru statui, strănepoții celor frânți pe roată – acum victorioși. Și ca aspect – dar mai ales ca semnificație – era o priveliște splendidă, șirul de ostași-țărani, stăpânind Cetatea dușmană cucerită” (Ionel Sava, participant la 1 decembrie 1918)

„Acum slob.ozește, Doamne, pe robul tău, căci ochii mei văzură mântuirea neamului românesc”.(Gheorghe Pop de Băsești)

"Zece zile mai târziu, pe 11 decembrie 1918, Regele Ferdinand I semna Decretul Regal nr. 3631, care stipu.la la articolul 1, unirea cu România a „ținuturilor cuprinse în Hotărârea Adunării Naționale din Alba Iulia de la 1 decembrie 1918”. Recunoașterea internațională a deciziilor de la Alba Iulia va veni odată cu semnarea Tratatului de la Trianon, dintre România și Ungaria, pe 4 iunie 1920."

Au trecut 105 ani de atunci. Mă întreb dacă astăzi, când ne certăm pentru diverse, ar mai fi posibil. Poate că da. Cine știe...

La mulți ani! Atâți câți vor mai fi.

https://historia.ro/sectiune/general/1-d … .html

Moderatori angel_angel39 Galateea admin