Cum care tu? Tu, care te-ai înfiripat din dorința abia înțeleasă și te-ai plămădit din visuri și amăgiri. Tu, cu ochii aceia în care să mă pierd și apoi să mă regăsesc la nesfârșit.

Tu, cel/cea care mă înțelege așa de bine, încât e de ajuns o privire ca să râdem împreună sau ca să luăm o decizie.

Tu, cel/cea fără de care nu pot să respir. Ei, sigur, respir fiindcă nu am încotro, dar tu aduci aerul proaspăt al dimineții și liniștea înserării.

Tu, cel/cea către care alerg necontenit și căruia/căreia îi sunt alături exact când are mai multă nevoie, iar tu, evident, că nu încetezi să faci la fel.

Tu, cel/cea care poți să faci dragoste cu mine și numai ținându-mă de mână, fiindcă, de fapt, asta e promisiune repetată la infinit.

Tu, cel/cea împreună cu care pot să trăiesc clipele alea în care uiți de tine și nu se mai știe unde termină el și unde începe ea.

Da, da, tu, perechea ideală! Unde te-ai ascuns? Pe unde umbli? Unde ești?

Cum? Nu exiști? Nu pot să cred așa ceva.

Ca fapt divers, autorul romanului The Notebook a spus că a fost inspirat de bunicii soției sale (acum fostă), care erau împreună de 60 de ani atunci când i-a cunoscut.

Moderatori angel_angel39 Galateea admin