Bun, întâi să le definim, ca să știm despre ce vorbim. Apeirofobia e frica intensă de infinit. Claustrofobia, toată lumea știe, e teama de spații închise.

Nu auzisem până acum de apeirofobie. E și foarte rar întâlnită. Pot să înțeleg ideea de fobie pentru că am și eu un grad de claustrofobie, nu foarte intensă, doar cât să mă facă să mă agit când e să intru în tubul de RMN. Prima oară când s-a întâmplat, asistenta m-a convins să stau liniștită, spunându-mi că până și copiii stau mai cuminți decât mine. Ok, am suportat, dar asta nu înseamnă că nu îmi doream să ies cât mai repede de acolo.

Cum spuneam, înțeleg să ai o fobie, dar îmi e greu să înțeleg cum să îți fie teamă de infinit. E ceva abstract, până la urmă, și ai și libertate să te miști. Presupun. Totuși, mi-am amintit că am visat cândva, iar vorbesc de vise , că zburam. Mai mult levitam, de fapt, și mă duceam foarte repede în sus. La un moment dat m-am speriat (era întuneric și am avut impresia că am ajuns foarte departe) și mi-am dorit să fiu înapoi pe pământ. Bineînțeles că s-a și întâmplat, doar era un vis. Numai că pe urmă mi-a părut rău și am încercat să zbor înapoi. Nu mi-a mai reușit. Nu știu dacă a fost vorba de apeirofobie, poate mai degrabă de agorafobie.

Visele despre zbor sunt destul de frecvente. Nu am cercetat subiectul, dar așa cred, din ce am mai întrebat. Unii spun că s-ar produce o ușoară levitație, ceva de ordinul milimetrilor, în timpul somnului și de asta visăm că zburăm. Oricare ar fi explicația, mi se pare o experiență foarte plăcută. Păcat că nu întotdeauna reușesc să levitez atât de sus cât îmi doresc.

Voi cum visați că zburați/levitați?

Moderatori angel_angel39 Galateea admin