Demult, tare demult, când nu se auzise și poate nici nu se preconiza să se audă de metavers, am avut și noi metaversul nostru. O fi extrapolare sau exagerare, dar poate și oamenii cavernelor se așezau domol, pe înserat, la intrarea în peșteră și își depănau frumos poveștile despre mamuți vorbitori și zei răzbunători.

Desigur, încă îl mai avem, chiar dacă are o varietate de forme de manifestare. Există în paralel cu metaversul denumit ca atare. Nu-s însă foarte sigură dacă acesta din urmă e chiar o expresie a imaginației colective. Sună cam artificial.

Am citit demult romanul lui Marin Preda și, în afară de introducerea despre timpul care avea nemăsurată răbdare cu oamenii, frază pe care nici măcar nu pot să o citez exact din memorie, nu îmi amintesc decât câteva întâmplări punctuale și senzații. Senzația de personaje "înghețate" în timp, să fie păstrate acolo cu trăiri, gânduri și fapte gata să prindă viață când are cineva chef să le "dezghețe".

De aceea, doar o să citez un dintr-un articol ce mi s-a părut interesant. Nu e foarte lung, dacă are cineva chef să îl citească.

"Pentru Ilie Moromete interlocutorul ideal este Cocoșilă. Cine este acest Cocoșilă în preajma căruia inteligentul țăran din Câmpia Dunării se simte atât de bine? „Dar Cocoșilă?”, întreabă naratorul.
El este un ins care „stârnea în Moromete ceva neînchipuit de plăcut, ca și poveștile lui
Niculaie. Venea seara și ciocănea la ușă făcând pe boierul” (s. n. ). Dialogul lui Ilie Moromete cu prietenul său are loc mai ales seara, moment care, pe lângă semnificațiile simbolice recunoscute, tulbură în mod semnificativ, în sensul că pune sub semnul întrebării condiția diurnă a protagonistului. Serile petrecute cu Cocoșilă sunt echivalentul altui timp... "

"În timp ce inteligentul Cocoșilă face indiscutabil din înjurătură un spectacol verbal, Moromete apelează la sudalmă atunci când simte [că] i se anulează deschiderea spre orizontul așteptat. Cocoșilă este un histrion, până la un punct, Moromete tratează realitatea cu toată seriozitatea, considerând-o, în agresivitatea ei, demnă să fie respinsă prin înjurătură. Nu înseamnă însă că prietenul Cocoșilă este mai puțin profund. Ca și Moromete, Cocoșilă se protejează, mișcându-se teatral într-un spațiu pe care îl percepe ca pe o autentică scenă. El, țăranul din Siliștea Gumești, este capabil să se adapteze rolului asumat: intrând în casa Moromeților el face pe boierul, atrăgându-i pe ceilalți într-un spectacol ce se cuvine savurat."

https://tribuna-magazine.com/despre-ilie … sila/

Moderatori angel_angel39 Galateea admin