Am șters un blog acum câteva săptămâni. Era o parodie in care imitam ideea și ritmul unei poezii de Eminescu. Inițial am zis că e destul de reușită, dar a doua zi nu mi s-a mai părut chiar așa amuzantă. Asta în cazul în care era cineva curios.

Am vrut apoi să intru să scriu despre The Good Shepherd, dar nu știu cum s-a făcut de nu am mai apucat. Așa că o să scriu acum.

Mi-a plăcut și nu prea. Mi-au plăcut Robert De Niro, Matt Damon și Mark Ivanir. A trebuit să caut numele lui Mark pentru că nu îl știam. Foarte interesant actor!

Nu prea mi-a plăcut pentru că s-a insistat prea mult în încercarea de a-l face complex și captivant. A ieșit complicat și greu de urmărit pe alocuri.

E plin de fragmente pe care trebuie să le așezi împreună logic și cronologic, ca să legi firul poveștii. Unele sunt doar instantanee, adică îți dă așa un indiciu, pe care trebuie să îl ții bine în minte ca să vezi ce faci mai târziu cu el. Unde mai pui că s-au gândit cei de la Notfix să taie o parte din film, așa vreo 20 de minute din părțile considerate de ei neesențiale.

În rest, e o temă grea. Nu prea știi în cine să ai încredere, deci mai bine să nu ai în nimeni. Fiindcă poate nimic nu e ceea ce pare a fi în toată încercarea asta de a supraviețui și de a domina. Tu să fii drept, să faci cum spun regulile și să îți respecți promisiunile, chiar dacă asta înseamnă să sacrifici ceea ce iubești. Pentru că există o iubire mai mare, una abstractă, dar foarte importantă. De patrie? De organizație? De idee? Cine știe?

Prin contrast, mi-a venit în minte comedia Meet The Parents/Meet The Fockers și "cercul încrederii" creat de fostul agent secret, interpretat de Robert De Niro.

Moderatori angel_angel39 Galateea admin