A mea

de Nichita Stănescu

Singuratecă ea mă aşteaptă să-i vin acasă,
În lipsa mea ea se gândește numai la mine,
ea, cea mai dragă şi cea mai aleasă
dintre roabele sublime.

Ei i se face rău de singurătate,
ea stă şi spală tot timpul podeaua
până o face de paisprezece carate
şi tocmai să calce pe dânsa licheaua.

Ea spală zidul casei cu mâna ei
și atârnă pe dânsul tablouri,
ca să se bucure derbedeul, e-hei
căzut de la uşă-n ecouri.

Ea îşi aşteaptă bărbatul beţiv
Ca să-i vină acasă
şi degetele albe şi le mişcă lasciv
pentru ceafa lui cea frumoasă.

Pregătindu-i-le de dezbătat,
ea ţine în boluri şi zeamă acră,
părul lung şi negru şi-l întinde de la uşă spre pat,
să nu greşească bărbatul niciodată
drumul predestinat.

Moderatori angel_angel39 Galateea admin