Drumul nestrăbătut

de Robert Frost

Se despărțeau în galbena pădure două drumuri,
Rău îmi părea că pe-amândouă nu puteam să merg
Și tot un singur călător să fiu, așa c-am stat un timp pe gânduri
Și-am urmărit pe unul în mai multe rânduri
Chiar până unde-n lăstărișuri o cotea întreg;

Apoi am apucat pe celălalt, tot așa de atrăgător,
Poate a fost alegerea mai bună într-un fel,
Fiindcă era ierbos și își dorea pe sine un călător;
Deși... prin trecerea pe-acolo a vreunui umblător,
Erau bătătorite amândouă cam la fel

Și ambele se întindeau egal în zori de zi,
În frunze niciun pas nu înnegrise locul moale.
O, l-am păstrat pe primul pentru altă zi!
Dar cum o cale duce spre o altă cale,
M-am îndoit că vreodată voi mai reveni.

Acestea le voi spune c-un oftat mereu,
Undeva, într-un timp îndepărtat:
Două drumuri se despărțeau într-o pădure și eu...
Eu am luat-o pe drumul mai puțin umblat
Și asta totul a schimbat în drumul meu.

Moderatori angel_angel39 Galateea admin