La fereastră,
Îmi beau ceaiul
Și privesc norii.

Ei plutesc încet,
Iau forme de reptile uriașe
Și parcă nici nu mai sunt nori,
Ci spumă de valuri, izbindu-se de stânci.

Norii reptilă își plimbă burțile lor albe peste pământ.
Ar putea să se prăbușească,
dar nu o fac.
Doar trec încet, la mică înălțime, cu burțile lor mari, din spumă de mare.

După câteva momente,
oamenii își scot telefoanele și îi filmează.
A trecut spaima sau dacă n-a trecut, nu contează.
Valurile furioase stau cuminți în formele lor
de reptile și de nori.

(Ne-am rătăcit, căutând,
Sau poate nici nu am existat decât în visul unui nor
Din spumă de mare.)

Și totuși, vine toamna... Versuri frumoase, voce superbă.

https://youtu.be/I2QV6HF-Ng0

Și cum spune poetul la final: Noapte bună! Dimineață rodnică!

Moderatori angel_angel39 Galateea admin