Am ascultat-o în timp ce făceam ordine în dulap, fiindcă auzisem mai demult de ea și eram curioasă. După cum începea, am crezut că e o comedie și o satiră obișnuită a slugărniciei și a ipocriziei. Dar nu... E mai mult.

M-a surprins fiindcă mi-a plăcut și mi-a displăcut în același timp.

Mi-a plăcut pentru că e bine scrisă. Are o tentă de scriere polițistă. Misterul crește gradat și se dezvăluie treptat. Chiar m-a captivat.

E o poveste despre dragoste pierdută, durere, obsesie, răzbunare dusă spre extrem, ipocrizie și josnicie. M-a dus cu gândul și la o tragedie antică, la sacrificiu ritualic dedicat zeului "ban". Ironia fiind că aceeasi acțiune (trădarea), care a adus falimentul, aduce de data asta prosperitatea.

Mi-a displăcut pentru că mi s-a părut complet misogină. Există un personaj, care se vrea a fi vocea rațiunii și a adevărului, dar și el e misogin. Nu mi-a venit să cred! Până și personajul principal feminin e misogin față de sine.

Tot încercând să arate că banii pot cumpăra orice, autorul pare să scadă importanța suferinței pe care a trăit-o femeia, deși drama ei e punctul de pornire.

Nici nu știu ce întrebare să pun, fiindcă e greu de răspuns la întrebările din piesă. Cât de departe ai merge cu răzbunarea, dacă ai avea posibilități aproape nelimitate? Care ar fi lucrul cel mai josnic pe care ai fi dispus să îl faci ca să scapi de sărăcie?

Acestea fiind zise, dacă într-o zi aveți de făcut ordine în dulap și încă nu ați ascultat/văzut piesa...

Moderatori angel_angel39 Galateea admin