Nu a fost inscripție pe un inel, nici mâzgălit pe zid, nici scris pe stâncă și nici desen pe nisip.

Era scris pe spatele unei barăci de lângă gura de metrou. Dacă aș fi mers cu metroul, nu aș fi avut cum să îl văd, dar mergeam pe jos sau cu autobuzul, așa că într-o dimineață l-am văzut.

Nu dormisem destul, eram cât se poate de irascibilă, iar faptul că autobuzul era foarte aglomerat nu mă ajuta deloc. Mă postasem la geam și mă uitam afară, încercând să ignor fără succes și agitația din interior, și pe cea din exterior.

Și deodată văd: "Nu te mai preocupa, ești frumoasă astăzi.- Alex"

Am zâmbit instantaneu. Se amestecau și mirare, și curiozitate, și amuzament, și stare de bine. Alex știe ce spune și pentru că nu îl cunosc și îmi pot imagina că nici nu există (poate e chiar universul, vorbindu-mi când am mai mare nevoie), îl și cred. Eu și mii de alte femei.

Cred că luni bune după asta am căutat să revăd mesajul ori de câte ori treceam pe acolo și de fiecare dată am zâmbit. Cum se întâmplă însă cu orice noutate, în timp și-a mai pierdut impactul.

Și totuși, nu l-am uitat. Am văzut apoi că era scris și la metroul de la Piața Unirii și iar am zâmbit. Eu și alte femei.

Am aflat ulterior că ar fi fost scris inițial pentru o fată, o tânără femeie care se simțea complexată. Nici nu mai contează însă de ce și pentru cine a fost scris. A fost un gest inedit și frumos.

Moderatori angel_angel39 Galateea admin