În ultima vreme îmi tot apare în cale citatul ăsta: "Să alegi îndoiala ca filosofie de viață se aseamănă mult cu a alege nemișcarea ca mijloc de transport." Cică e scris de Yann Martel în romanul "Viața lui Pi".

Am citit cartea, când a apărut la noi, în urmă cu vreo 15 ani, dar nu l-am reținut. Îmi amintesc însă de Robert Parker, tigrul bengalez, un fel de alter ego, care te poate ucide sau îți poate salva viața.

Dincolo de faptul că nemișcarea ar putea fi mijloc de transport când teleportarea va deveni o banalitate, m-am gândit dacă nu cumva am și eu un tigru din ăsta adormit în mine.

Și am încercat să mi-l imaginez cum se trezește flămând câteodată și mă pândește gata de atac. Sau cum mă așteaptă să îi potolesc setea crescândă. Sau cum și-ar dori să-l îmblânzesc, fiindcă, deși e solitar din naștere, tot își dorește companie.

După o scurtă perioadă de îndoială, am decis. E o certitudine că nu am abilități de prădător, deci nu doarme niciun tigru în mine. Totuși, cumva reușesc să supraviețuiesc. Atunci ar putea dormi o pisică. Mă mai gândesc dacă să o deranjez.

Moderatori angel_angel39 Galateea admin