A mea de Nichita Stănescu Singuratecă ea mă aşteaptă să-i vin acasă, În lipsa mea ea se gândește numai la mine, ea, cea mai dragă şi cea mai aleasă dintre roabele sublime. Ei i se face rău de singurătate, ea stă şi spală tot timpul podeaua până o face de paisprezece carate şi tocmai să calce pe dânsa licheaua. Ea spală zidul casei cu mâna ei și atârnă pe dânsul tablouri, ca să se bucure de…
Mai mult

Stan Nebunu

Omul avea PTSD, adică o tulburare profundă, produsă de un traumatism puternic, aș zice acum, după ce americanii au studiat și popu.larizat această afecțiune. Pe atunci, știam doar că e un om de care trebuie să mă feresc, să-l ocolesc cât mai de departe. Trecea, cu o pereche de desagi pe umăr și cu un toiag în mână, pe șoseaua care străbătea satul. Tăcut sau bombănind câte ceva. Uneori saluta.…
Mai mult

O vânătoare exotică

Sonetul XI de Pablo Neruda Mi-e foame de gura ta, de vocea ta, de părul tău și merg pe străzi fără să mănânc, tăcut, pâinea nu mă hrănește, răsăritul mă zăpăcește, sunetul fluid al trecerii tale prin zi îl ascult. Sunt înfometat de râsul tău alunecos, de mâinile tale și culoarea lor de grâu furios, mi-e foame de unghiile tale ca o piatră pală, vreau să-ți mănânc pielea ca o migdală. Vrea…
Mai mult

La răscruce

Drumul nestrăbătut de Robert Frost Se despărțeau în galbena pădure două drumuri, Rău îmi părea că pe-amândouă nu puteam să merg Și tot un singur călător să fiu, așa c-am stat un timp pe gânduri Și-am urmărit pe unul în mai multe rânduri Chiar până unde-n lăstărișuri o cotea întreg; Apoi am apucat pe celălalt, tot așa de atrăgător, Poate a fost alegerea mai bună într-un fel, Fiindcă era i…
Mai mult

Era la modă în secolul trecut să se discute mult despre ei. Bine, cred s-au mai scris multe și în secolul ăsta, dar nu am urmărit eu. Nu știu însă dacă îi așteaptă cu adevărat cineva. Poate așa ca pe o curiozitate, o ieșire din cotidian. Dar să vină așa cum erau așteptați americanii drept salvatori? (mă rog, eu nu i-am așteptat niciodată, doar am auzit). Să vină și să aducă pace și prosperitate.…
Mai mult

La sfârșit de vară

La fereastră, Îmi beau ceaiul Și privesc norii. Ei plutesc încet, Iau forme de reptile uriașe Și parcă nici nu mai sunt nori, Ci spumă de valuri, izbindu-se de stânci. Norii reptilă își plimbă burțile lor albe peste pământ. Ar putea să se prăbușească, dar nu o fac. Doar trec încet, la mică înălțime, cu burțile lor mari, din spumă de mare. După câteva momente, oamenii își scot telefo…
Mai mult

... nici măcar cât trăiește un fluture, chiar dacă bătaia lui de aripi ne-ar putea schimba viața. Cu toate astea însă, te iubesc și dincolo de mine, și dincolo de iubire, și chiar dincolo de viața însăși. E un film. Nu pot să spun că îl recomand. Prezintă traume și abuzuri, justificate pentru scopul narațiunii, dar tot tulburătoare în sens negativ. Să nu ziceți că nu v-am zis. L-am găsit fără s…
Mai mult

Feminitate

O femeie fenomenală de Maya Angelou Femeile frumoase se-ntreabă secretul care-mi este. Nu sunt nici dulce, n-am nici forme de poveste. Dar când încep să le spun, Mă bănuiesc că mint. Eu zic: E-n felul în care-mi întind brațele Și-mi mișc șoldurile, În felul în care pășesc Și-mi arcuiesc buzele. Sunt femeie. În mod fenomenal, Femeie. Femeie fenomenală, Asta sunt eu. Intru într-o în…
Mai mult