Trebuie să recunosc că e prima oară când aflu despre Ecaterina Conachi, fiica lui Costache Conachi. Noroc cu imperialiștii care au ușurat transmiterea informațiilor ca să le poată controla mai bine, dar asta e altă poveste și nu are loc aici. Nu prea înțeleg cum de nu a atras atenția nici unuia dintre cei care au făcut filme istorice. Ar fi avut de toate filmul vieții ei: și intrigă politică, și …
Mai mult

Je m'en fiche

Cică n-ar fi cea mai elegantă formă de exprimare, dar e acceptabilă și acceptată, iar mie mi se părea cool pe vremea când nu se folosea cuvântul cool. "Je m'en fiche" și "I really don't know and I really don't care". De fapt, îmi păsa, și-ncă foarte tare, de foarte multe chestii, lucruri, care până la urmă nu contează: cum ar fi să aparții unui grup, unei comunități. Mă rog, c…
Mai mult

Aud culori

Nu, nu, de fapt nu le aud. Nu aud nici măcar forme, că o mașină care trece cu viteză mare nu se pune. M-am gândit însă că ar fi interesant să le aud, (culorile, nu mașinile), să aflu cu ce combinație de sunete s-ar potrivi un amestec de culori. Sau poate ar fi neplăcut. Până m-aș obișnui. Nu știu sigur. Încă nu am întâlnit pe nimeni, care să fi trăit asta și să îmi povestească. Îmi amintesc însă…
Mai mult

E (doar) un joc (?)

E doar o recenzie, nu e o recomandare. De fapt, nici măcar recenzie, ci pur și simplu am simțit nevoia să vorbesc despre asta. Ieri am recidivat, după mulți ani, și am făcut binge watching. Ultima dată când o mai făcusem fusese în urmă cu vreo 15 ani. Cu Arabela, că iar mă apucase nostalgia copilăriei. Dar atunci m-a luat somnul. Era iarnă și eram nedormită, iar filmul nu mai părea chiar așa de …
Mai mult

Reușit joc de cuvinte

Ce bine-a fost... de Nicolae Dabija Ce bine-a fost când a fost rău: muream pe-atunci de dorul tău; era un timp, care-a-ncăput viaţa şi moartea-ntr-un sărut! Totul pe-atunci părea nespus şi frunzele cădeau în sus; şi timpul, blând, curgea-napoi, iar Dumnezeu ţinea cu noi. Atunci, în veacul celălalt când te-am iubit cât n-ai visat şi când din căni – cu tot alaiul – noi cerul îl sorbeam cu paiul…
Mai mult

Când te vedeam trecând pe-alei, Cu părul fluturând în vânt, Îmi înfloreau în minte tei, Cu flori ningând peste pământ. Părea că, din apuse gânduri, Un zeu venise să se plimbe Și, tot așa ca-n alte rânduri, În europe să le schimbe Pe muritoarele naive, Ce se visează-namorate De personajele fictive Și de iluzii colorate. Iar când treceai pe strada mea, Tot mai adesea alergând, Pe dată m…
Mai mult

Simandicoasă teorie

De iubirile terminate rareori vorbesc Spre deloc De loc din inima mea poate nici de acolo Că nu am aflat unde au locuit în suflet sau în creier Însuflețit De ce s-ar termina o iubire? Nu e ca un stoc de acadele E un pahar de apă Vie Poate nu am găsit ulciorul ăla care producea neîncetat Nu contează ce Perpetuum mobile Al imaginației și al dorințelor Ritmate de hormoni
Mai mult

Blog de pliat limba

Sunt aproape sigură că toată lumea știe despre mitul urechilor. Unii îi zic mit urban, dar înclin să cred că e mai vechi decât urbanizarea. E vorba de lobul urechii. Dacă îl ai liber, ești urmaș al romanilor, dacă îl ai lipit, ești urmaș al dacilor. Sau invers. Tot timpul am crezut în prima variantă și îmi cam părea rău, fiindcă mă imaginam un fel de Bristena în copilărie. De asta am și răsuflat…
Mai mult