Haha, buna asta, markus!

Ai terminat cu divortul, gasesc scenariul tau cel mai adaptat la realitatile prezente din tot ce se scrie pe bloguri.
Respectabilul Pragmațescu a pus punctul pe i.
Punct, si apoi de la capat... adica tot aici ajungem!

Home, sweet home!

Asta e ca in cautarile alea spirituale, cauti exact ceea ce esti, sau pleci ca sa ai unde sa te intorci...

Zora, de acolo probabil rezonez cu persoana care s-a casatorit cu ea insasi! In sensul ca nu de putine ori s-a ridicat in mine afirmatia “daca eu exist, sigur mai exista cineva ca mine, de sex opus! daca exista in mintea mea, sigur exista si in realitate!”

Blackrosse, o relatie pentru mine inseamna sa construiesti o viata frumoasa si abundenta si dpdv material – in cazul unei relatii neoficializate apar inevitabil tot felul de giumbuslucuri cu proprietati, drept de folosinta, mosteniri, sau chiar copii in cazul celor mai zgubilitici.

Gicageo, mai degraba sa bifez eu ctc-ul cuiva
tare greu imi iese!
Sunt divortata din 2010, abia prin 2019 am gasit pe cineva alaturi de care am sperat cu adevarat la un viitor fericit. A fost o relatie pentru o scurta perioada cu accente extreme. Foarte implinitoare, dincolo de toate asteptarile mele posibil de imaginat, dar si foarte frustrante. Desi initial am considerat ca pot duce si ca se merita, cu anii mi-am schimbat parerea. Ceva de genul, degeaba tortul cel mai bun, daca esenta de migdale e prea puternica, sau prea amara...
Am invatat acum sa privesc mai bine de la inceput care e amarul, cat de puternic, pentru ca e clar ca nu va disparea niciodata... E sau nu e in gama mea de suportabilitate..

BlueIris nici nu stiu ce sa iti raspund! Dupa ce am divortat parea evident ca urmatorul pas in viata va fi sa ma recasatoresc. Am acum probabil vreo 6 ani macar de cand am constientizat ca e mult mai probabil ca voi ramane singura. Blogul a fost scris atat sarcastic, dar si ridicand intrebari reale.

Geagi, nu am nicio pb nici nu crestinii nici cu alte credinte sau filosofii de viata, cat timp nu induc celorlalti stari de frica, constrangeri sau alte etc-uri. Majoritatea oamenilor cu care interactionez sunt crestini sau au diverse alte credinte puternice, dar mult prea rar spre deloc aceste subiecte creeaza conflicte. Sunt aspecte personale care nu ne afecteaza interactiunea in niciun fel, cat timp nu sunt impuse de nicio parte.
Ba chiar discutiile argumentate aduc stabilitate interactiunilor.

Legat de prenuptial, imi rezerv si eu dreptul sa fiu egoista, ca fiecare
Ar fi cu adevarat fascinant sa vad ce inseamna un partener mai realizat decat mine, mai econom, un investitor cu mai multa experienta, etc… alaturi de care sa construiesc impreuna, nu separat. Un partener pe care sa ma pot baza, ca doar asta ar fi singurul sens al lui in viata mea, nu sa ma destabilizeze, financiar sau in orice alt fel.

Daca consideri gresit ca o persoana care si-a construit o viata ok se protejeaza printr-un prenuptial, fie ai prea multa incredere in oameni, fie egoismul e un pic exacerbat.

Akbar, tocmai asta e, ca nu prea gasesc lucruri comune. Iar chestia aia cu calitate si nu cantitate cred ca e valabila pentru oricine pe orice plan, inclusiv intim. Nici nu e necesar sa gusti o gramada de mere stricate ca sa gasesti unul parfumat, se remarca de la distanta. Fiecare. De ce fel e.

Legat de poza mea lipsa de la profil, nu imi aleg partenerul dupa cum arata, ci dupa cum gandeste, pentru ca asta imi va afecta viata pe absolut toate planurile vietii.
Cand vad ca impartasim cat de cat aceeasi perspectiva asupra vietii, ramane timp destul si de schimbat poze, nume si alte date personale! Sa fie asta ultima problema, aspectul!
Nu sunt aici la o tura pe ochi frumosi, ci doar pentru a construi o viata rationala implinitoare pentru amandoi. Stii cum e aia, unde nu e minte, vai de picioare! Si mie imi plac picioarele mele, lungi si frumoase, puternice, mult mai rezistente decat mi-as fi imaginat! Nu am cum sa mi le risc alaturi de cineva cu un aspect placut si atat. Nimic nu e mai atragator decat coerenta in perceptia realitatii.

*rămân

Good news ! Prenuptial in place ? Presupun că e plin de asertivitate , pot garanta că e spre binele lui .
Recomandabil și necreștin , altfel , săracul de el … nu-l văd bine .

Dauma, cred că glumești, doar nu ai luat în serios ceea ce a scris cineva doar pentru a umple spațiul? A fost decizia ta și nu e treaba nimănui. Sunt atâtea motive pentru a păstra un nume. Dar nu ai cum să nu fi știut de existența unei legi în privința asta. Mi se pare imposibil să nu fi trecut prin câteva formalități. Mi-a luat mai puțin de 20 de secunde să aflu că există niște reguli. Nu știu dacă sunt corecte sau nu. Pot înțelege că ți se par incorecte, dar nu mi se pare că niște reguli privind păstrarea numelui după divorț ar degrada femeia.

Apoi mi se pare políticos să i se spună „doamnă” unei femei măritate. Nu văd niciun substrat denigrator în asta. Doar nu vorbim de minori. Mie îmi este indiferent cum mi se spune. Am o ușoară preferință pentru „doamnă” fiindcă e clar că nu mai am 18 ani și nici măcar 30, dar, dacă unii țin neapărat să refere de starea civilă când mi se adresează, e treaba lor, nu a mea. )