- dauma
- »
- Blog
- »
- Super-Woman
 |
Super-Woman
Din comentariile pe care le-a lasat merveioasa Merveea, ca mi s-ar potrivi un super-man ca si partener, a reiesit implicit ca as avea calitati de super-woman.
Asta doar pentru ca am vorbit de gradina pe care o am, ca ciupercaresc, invat sa fac noduri, si nu mai stiu ce alte cateva (putine!) descrieri din toate cate fac… Ca daca as trece prin mai multe, ar fi si mai mult soc si groaza… Dar o sa ajungem si acolo... Oare atat de jos sa fie standardul pentru ceea ce e o femeie? Atat de mici asteptarile?! Credinta ca nu e buna de nimic?! Pe bune?! Ce imaginatie limitata si nerealista! Cu cat o femeie stie si face mai multe(ca doar ea nu trebuie sa fie buna de nimic!), cu atat mai tare e atacata, am vazut asta de cand scriu pe blog, dar si pe site in mesajele constante de desconsiderare pe care le primesc. “esti prea barbata!” “nu pot fi doi barbati in casa!” “ce barbat crezi tu ca tolereaza sa nu aiba ultimul cuvant?” Asta inteleg barbatii despre o femeie care gandeste si e capabila sa inceapa lucruri si sa le duca cu usurinta la bun sfarsit. Nu au, oare, capacitatea sa vada o partenera capabila, alaturi de care pot sa isi faca viata mai usoara?! Sunt frici reale pe care barbatii si le-au exprimat in multe moduri despre faptul ca nu ar avea cum, intr-o relatie cu mine, sa isi impuna punctul de vedere. Pentru ca asta e standardul, nu? Din punctul lor de vedere… Barbatul zice, femeia asculta: relatia pe care o cauta! Prea putin relevant daca barbatul ala are 4 clase sau doctorat, barbatul tot barbat, intotdeauna ia cele mai bune decizii, implicit – asta e discursul traditional. In medie, nu cred ca gasesc nici macar un barbat pe an cu care sa pot discuta de la egal la egal amical. Majoritatea mesajelor care imi sunt trimise, sunt pline de sarcasm si aciditate, atacuri directe sau indirecte, mai de la inceput sau mai prin invaluire. Asta a devenit arhetipul super-man-ului de azi, in raport direct cu o simpla femeie pe care el o vede drept super-woman. Un barbat care stie sa se valorizeze si sa isi respecte interlocutoarea. Un barbat intelept, pentru care prioritatea este luarea celei mai optime decizii, benefica pentru cuplu, indiferent cine o emite... Ultimele 2 fraze sunt sarcastice, pentru cine nu s-a prins... De unde atat nesiguranta, autodevalorizare? Intru in discutii profunde cu tot felul de suflete, inocente, care nu au o directie, care se indoiesc de sine, care nu sunt capabile sa isi prezinte aspectele pozitive. Vad continuu renuntare si depresie, lipsa de merit in propriii lor ochi. Ceva, undeva, in aceasta societate, ceva nu merge cum trebuie! In ritmul asta, in care femeile prin independenta financiara au inceput sa isi gaseasca vocea si pozitia si directia, iar barbatii sa renunte, sa nu se mai implice, sa pastreze distanta cu frustrare si agresivitate, barbatul devine pentru femeie doar simplu donator de sperma pentru cele care isi doresc copii. Si asta mi se pare o drama, cand vad toata nevoia masculina dupa femininitate, pentru interactiune reala cu o femeie. De unde aceasta neadaptare? Cand si cum se va depasi aceasta autodevalorizare masculina? Si da, #NotAllMen, nu toti, of course. Dar eu ma refer la cei, sute probabil daca nu mai multi, cu care am interactionat in ultimii 15 ani de cand am divortat. In medie, nu cred ca am iesit nici macar o data pe an cu cineva de pe site la intalnire. Nu exista schimburi de mesaje care sa depaseasca cateva zile. La o saptamana daca ajung cu cineva e poate de 2-3 ori pe an?! Atat de diferite principiile de viata si sistemele de valori! Si, da, va rog, nu veniti cu slogane ca eu sunt de vina, sa ma schimb, ca am pretentii, sa mai las de la mine, ca nu e site-ul potrivit – le stiu pe toate! Mi se arunca constant in mesajele private. Mi-am construit o viata frumoasa si fac alegeri constructive constant in aceste directii – nu am cum sa tolerez alaturi decat un barbat care sa ma sustina, si, zau, nu cunosc barbati care sa faca asta. Capabili sa faca asta. Cat de greu e oare sa apreciezi calitatile femeilor de langa tine, aceeasi lupta pentru supravietuire pana la urma, ca tot oameni suntem? Lipsa empatiei e, oare, o caracteristica standard?! Smerenia e una din caracteristicile pe care barbatii subliniaza ca ar fi recomandat sa o aiba femeia. E o caracteristica pe care ati vazut multi barbati ca o manifesta fata de femei, pe langa superioritatea implicita? Adesea sunt caracterizata ca fiind feminista. Oare nu e normalitate ca intr-o relatie sa existe conlucrare si directie comuna, nu doar una trasata de barbat? Este asta feminism sau normalitate? Se pare ca barbatii il considera feminism, atacand cu inversunare orice femeie capabila, la al carei nivel de “super-woman” ei considera ca nu se ridica… Recunosc, nu inteleg toata aceasta groaza de a nu avea ultimul cuvant, probabil pentru o femeie e mai simplu, ca toata viata a auzit ca ea trebuie sa asculte de barbat si nu e niciun stres cine cand are sau nu dreptate. Dar, in acelasi timp, mai e problema intentiilor. A bunelor intentii. A conlucrarii. A construirii unei vieti impreuna, nu fiecare de unul singur in cuplu. Pare un scop pe care nu prea multi barbati il au. Devine evident de unde groaza daca nu ar avea ultimul cuvant... Asa ca, fetelor, super-women, gasiti unul care e si capabil, dar care se si implica. Ca altfel, sunteti doar intr-o relatie toxica, cu colaborare ioc, in care sunteti prada pradatorului, consumate si nu traindu-va frumos viata. Asa cum multe femei in varsta spun deja si statisticile o arata, se pare ca fericirea cea mai mare e la femeile singure si la barbatii insurati. De asta comportamentul masculin pare atat de paradoxal!  Nici nu mai intru in alte statistici, gen 16% dintre femei nu ajung niciodata la orgasm in timpul vietii sau 55% dintre femei prefera sa fie singure decat cu un barbat din cauza calitatii indoielnice masculine. Ma opresc, recunoscand si eu, invinsa, ca femeia de azi e o super-woman pe langa barbatul zilelor noastre. Dezamagitor! Si e doar o biata femeiusca!!! Poate ca doar am fost.. manip_lati toti sa consideram ca barbatul este ACELA, un standard spre care femeia trebuie sa priveasca, spre care barbatul tinde o viata si asta, poate nu e neaparat in natura lui. Si? Poate sa zica stop? Sa se dea jos din carusel? Fara aceasta presiune continua legata de cine este sau ar trebui sa fie, probabil cea mai mare parte din acea autodevalorizare s-ar estompa… Lasandu-i loc sa fie pur si simplu cine este, lasandu-i loc sa fie ok cu ceea ce este, lasandu-i loc sa se descopere si sa se exprime pe sine asa cum este, cu incredere, stabilitate si verticalitate. Sa interactioneze pentru ceea ce este si nu pentru ceea ce crede ca se asteapta de la el. |
Comentarii
Pagini
1 2 3Adanna_toteu
dauma
relatiile mele s-au terminat pentru ca nu ar fi trebuit sa le continui dupa un punct, niciodata
am preferat sa merg pe speranta decat sa fiu realista si definitiva cand a fost cazul
pe de alta parte, in ultima relatie pe termen lung, a fost evident de la inceput ca sunt diferente foate mari, de valori la nivel profund - a fost evident pentru mine din prima clipa ca probabilitatea unui viitor fericit era minima
asta nu m-a impiedicat sa traiesc frumos, sa incerc sa construiesc o relatie armonioasa, sa ma si mut cu el dupa 2 luni, pentru ca aveam impreuna foarte multe alte aspecte comune: de la domeniu de activitate la alimentatie, de la spiritualitate la preferinta pt calatorii si natura, multe pe care nici nu le mai stiu acum insira.
relatia s-a terminat nu pentru ca nu ne-am si straduit, ci pentru ca aveam de exemplu viziuni radical opuse dpdv politic, religios, al familiei traditionale, etc - si astea nu erau subiecte pe care sa ne certam, ca invataseram sa ne pastram armonia si linistea si sa le evitam
dar valorile mai profunde ale fiecaruia pe care se cladisera aceste alegeri opuse ne determinau alegerile banale de zi cu zi si determinau inevitabil conflicte din te miri ce
desi aparent exterior aveam aceleasi preferinte si alegeri, de la job sau domeniu de activitate, vacante, alimentatie si spiritualitate, totusi ceea ce ne motiva interior era foarte diferit
nu cred ca e vb de o vina a unuia sau altuia, sunt doar diferentele obisnuite dintre oameni... cum am fost crescuti, experienta de viata acumulata... felul in care s-a acumulat la fiecare intelegerea si intelepciunea
de asta sunt acum mult mai atenta la caracterul omului, la ceea ce il pune in miscare mai degraba decat ce forma exterioara iau realizarile sale
dauma
Procentul ala pe care l-am lasat in articol, pentru mine e socant de fiecare data, 16% dintre femei nu ajung niciodata la orgasm in timpul vietii.
Una din 6 femei pe langa care treci pe strada nu va sti niciodata ce e aia!
Si nu doar azi, sau maine: zi de zi in fiecare zi, 1 din 6 femei pe langa care treci nu va avea niciodata in timpul vietii experienta orgasmului.
Mesajele pe care le-am primit in privat despre asta ar fi in general: dar corpul meu stie de la sine ce sa faca (raportat la un procent de aproape 90% care nu pun mana in viata lor pe o carte despre subiect). Si sunt perfect de acord, atata timp cat vorbim despre reproducere, corpul uman stie ce sa faca de la sine foarte bine.
Numai ca, in general, femeia cauta un partener care sa ii ofere placere, nu neaparat (sau nu doar) copii. Si inteleg pana si discursul ca femeia sa se prefaca atata timp cat barbatul pare multumit si aduce alte beneficii.
Dar cand esti acolo doar pentru propria ta placere si alte beneficii colaterale nu prea ai altele intr-o relatie din zilele noastre, ca partea financiara deja am scos-o din ecuatie, ajungi sa targetezi un procent foarte foarte mic...
Ca nu imi imaginez ca un barbat, care sa zicem ca are o descriere despre cat de ofertant si priceput e, mai are timp sa intre zilnic pe site sa caute! Pentru servicii de o calitate superioara cu siguranta e continuu coada la usa lui, de o diversitate mai mare decat are nevoie!
Iar despre trecerea de a anumita varsta, cand dorintele sau nevoile secsuale incep sa dispara, nu stiu, tot citesc despre asta dar probabil pana cand nu imi trece corpul prin modificarile hormonale specifice, greu de inteles. Pentru mine e cumva surprinzator discursul ca barbatul ar vrea mai mult decat femeia, dar banuiesc ca mai degraba are legatura cu faptul ca femeia vrea calitate si ajunge sa zica des "nu acum" atunci cand e intr-o relatie care nu ii ofera asta dpdv secsual.
Geagi, sopteste subtilitati si cu cuvintele tale, nu doar pe muzica!
Pisi, nu e normal sa apara frustrari cand e atat de dificil de gasit un partener cu care sa vb pe aceeasi limba?
Cand aveam o descriere mai succinta si superficiala, imi veneau si peste 10 mesaje pe zi. Nu cred ca erau 2 cu care sa continui comunicarea pana a 2-a zi (asta pentru ca nu stiam nici eu sa pun intrebari mai relevante, sa le triez mai mult). Acum, dincolo de marea majoritate a mesajelor care sunt acide, primesc si mesaje apreciative si se mai leaga cat de cat discutii, pentru scurte perioade de timp...
Nu ma streseaza trecutul meu si alegerile pe care le-am facut, gen cea pe care ai pomenit-o, pentru ca am invatat din ele, am invatat sa actionez diferit. Am expus contextul respectiv pentru a intelege si altii de unde pleaca un anumit tip de alegeri. Daca pana atunci increderea mea era totala in partener, pe viata si pe moarte cum s-ar zice, am inteles ca e recomandat sa iau mereu in calcul ce va fi daca se pune punct. Daca totul merge ok in cuplu nu e chiar nici cea mai mica problema daca fiecare economiseste si investeste, separat.
Legat de aspectul fizic, cat timp am trait in Bucuresti aproape 10 ani, nu aveam cum sa ies pe strada nemachiata nearanjata. Nu e ca si cand nu as sti sa fac asta, doar ca nu vad beneficiile. Acest corp inalt si slab intotdeauna a atras privirile atat ale barbatilor cat si ale femeilor, fara insa sa imi ofere mie in vreun fel mai multe posibilitati sa imi gasesc un partener intelept...
Intotdeauna am fost mult mai orientata spre utilitate, eram inca prin facultate cand intr-un test imi iesise ca doar 2% erau mai orientati spre utilitate decat mine, spre deosebire de 98% mai orientati spre imagine.
Sunt adaptabila, si imi plac schimbarile si contextele noi. Preferintele mele pentru natura cu siguranta nu au fost la fel de mult alimentate cand am locuit in Bucuresti. Am calatorit mult, cu organizarea evenimentelor sportive la nivel national si european, eram plecata mai mult de 40 de weekenduri pe an, am vizitat enorm, pana la saturatie.
In contextul pe care l-ai propus, cu siguranta as incerca, dar pentru mine vila de care zici e interesanta din perspectiva pozitiei aproape de un teren mare pe care sa ma desfasor, si ultimii ani mi-au arata cat de mult mai palpitant e un teren mult mai salbatic la tara decat un gazon care mie nu imi zice nimic - mai degraba as invada terenul cu palcuri de flori etc ca gradinile englezesti.
Fluiditatea in comunicare o vad insa mult mai esentiala decat orice alti pitici particulari..
blackrosse
Unii oameni care nu mai sunt în relație... Nu au nici o vina. Nu
din vina lor sa produs despartirea. Se vede ca ar fi fost persoana perfecta, defecte nu au exista din partea celui care povestește despărțirea.....
Ști vb... când se produce o despărțire și tu ai 10 % vina, iar celălalt are 90% vinovăție, iar tu reușești sa repari doar 5 % din greșeli relația merge mai departe cu armonie și fericire.
Deci măsură de vinovăție nu va fi văzută corect de cel care pune o cămașă curată și și un tricou murdar pe aceiași sarma la uscat.
Geagi
Hai , duc dorul binișor de o haiducie mută , ea se-ntreabă , iute tare , cine-o fi de mă sărută ?
https://youtu.be/ZC_673r0xZI?si=qksRR7cL … jZH_7
PisicaNeagra33
Cum ai lăsat totul în urmă și ești perfect mulțumită cu viata ta și alegerile tale, când îți stă încă pe creier că strangeai bani să renovezi un apartament?
Să zicem că îl găsești pe el care are deja vilă nouă, bani de vacanță în Portugalia, e cult în cap din punctul tău de vedere, dar..... îți zice ca bantuitul prin pădure nu îl interesează deloc, preferă o femeie cu un pic de ruj, rimel, ojă pe unghii și urăște trotinetistii #. Ce faci?
CoanaAri
Nu sunt dintre cele mai deștepte. Poate doar un pic mai înțeleaptă și cu siguranță mai norocoasă.
Geagi
https://youtu.be/DhkIcnJhLBo?si=OJs6VwCG … iLhtE
BlueIris
Plus că vârsta de mijloc e vârsta la care te întrebi de ce. Nu îmi amintesc exact bancul
Subiectul este complex și nu cred că se poate da un răspuns foarte strict.
dauma
Mi se pare doar superficiala si haioasa caracterizarea femeilor descurcarete (sau sa zic normale) de azi ca fiind femei puternice si frica pe care o induc asupra barbatilor, dupa cum tocmai ne-a confirmat si alexducu. Dar acum depinde de intentii: o femeie de care sa te folosesti sau alaturi de care sa construiesti o viata frumoasa... O relatie in care sa fii fericit sau in care sa fie ambii fericiti.
Iar legat de istoricul meu, stii cum e cu tineretile: multa speranta, incredere nelimitata si prea putina intelepciune care sa ma traga de mana ca timpul nu va corecta, ci doar va amplifica aspectele tolerate, ignorate... Imi asum complet alegerile facute in imperfectiunea lor, altfel nu as fi ajuns ceea ce sunt. Sunt bucuroasa pentru profunzimea relatiilor relevante din viata mea, cat si pentru toata claritatea si stabilitatea, pacea interioara pe care le-am gasit in singuratate.
Probabil tocmai datorita acestui carusel si acestor schimbari profunde, asa cum si in viata mea personala pe toate celelalte planuri alegerile mi s-au cizelat si nu mai cumpar orice, nu ma mai pun pe drum in orice calatorie, la fel si in relatie stiu deja ce ma implineste si nu are sens sa incep ceva doar ca sa fie.
Un pic de maturitate, totusi!
Pagini
1 2 3