N-au loc, sunt împinși la periferie în cel mai bun caz, pe caldarâm, nu contează dacă plouă sau ninge, sunt ignorați și uneori priviți cu silă, ocoliți. Sunt doar tolerați.
Deși din mâinile lor izvorăște soare, gust, preocupare.
Au palmele bătătorite de muncă, mâini cu crăpături care n–au cunoscut îngrijire, doritori să ofere grijă altor lucruri, altor persoane.
Privirea le e blândă, vorba duioasă și înțeleaptă.
Pot comunica mult mai mult și mai bine decât mulți care își fac veacul pe rețelele de socializare.
Vin cu cantități mici de produse și așteaptă un bănuț în schimbul trudei lor. Îngrijite de ei. Transportate de ei. Ceapă, cartofi, sau ardei, în cantități mici, poate 3 legături de pătrunjel, 3 kg de mere mici dar gustoase etc. Atât cât pot transporta. În care au pus suflet.
Mereu îi voi căuta. Mereu îi voi alege. Și îi voi ignora pe ceilalți.

Moderatori angel_angel39 Galateea admin