"Sunt destul de puţini cei care pot spune că se înţeleg perfect cu părinţii persoanei pe care o iubesc. Dar de unde apar aceste situaţii tensionate şi ce le provoacă? Câteva lucruri pe care nimeni nu ţi le-a spus despre socri ar putea să-ţi ofere câteva răspunsuri. Iată ce ar trebui să ştii:

Nu eşti suficient de bun/bună
Pentru fiecare părinte, copilul său este perfect. Nu doar când este mic, ci şi atunci când devine adult. Astfel că nimic nu este suficient de bun pentru copilul său, nici măcar tu. Prin urmare, chiar dacă ţi-au spus-o sau nu, în adâncul sufletului şi minţii părinţii partenerului tău nu te consideră suficient de bun pentru copilul lor. Putea mai bine. Iar dacă eşti părinte, probabil că vei simţi acelaşi lucru peste ani.

Cred că îi îndepărtezi de copilul lor
Odată cu maturitatea şi nevoia de independenţă a oricărui tânăr apar şi poveştile de dragoste ceva mai serioase şi relaţiile stabile. Iar când se întâmplă acest lucru, părinţii şi viaţa de dinainte de a te cunoaşte pe tine rămân în plan secund. Astfel că părinţii asociază partenerul de viaţă al fiului/fiicei lor cu o înstrăinare.
Se simt daţi la o parte, ignoraţi şi părăsiţi, şi au toate aceste sentimente de când te-au cunoscut pe tine.

Nu ai grijă de fiul/fiica lor
Trebuie să ne amintim de fiecare dată că părinţii noştri ne văd copii şi dacă avem 50 de ani. Vor simţi permanent nevoia de a ne ocroti şi de a ne fi alături atunci când ne este greu. Dar pentru că de multe ori sunt la distanţă, se simt neputincioşi când nu ne pot oferi protecţie şi ajutor. Atunci când copilul lor se simte rău, are o dificultate sau trece prin momente ceva mai grele, partenerul de viaţă al acestuia va fi consinderat cumva vinovat şi va fi suspectat că nu şi-a dat interesul pentru a-l ajuta şi a-l susţine.

Având în vedere toate acestea, este de înţeles de ce relaţiile dintre socri şi nurori/gineri sunt de multe ori tensionate. Astfel de sentimente sunt mai puternice la începutul relaţiei, atunci când fiecare încearcă să se adapteze la noua situaţie. Pe măsură ce vă veţi cunoaşte mai bine şi învăţaţi să vă acceptaţi cu defecte şi calităţi, situaţia se va putea îmbunătăţi."

Am copiat textul de mai sus și m-am tot gândit dacă este așa sau nu.
Ei bine, eu sunt nora cu trei soacre, nu dau detalii. bine înțeles nu toate deodată. Cu primele două nu au fost relații bune dar nici rele. În schimb actuala mea soacră îmi este ca o mamă. Nu știu dacă odată cu înaintarea în vârstă am devenit mai răbdătoare cert este că nu mă așteptam să ne înțelegem atât de bine. Și mai este ceva, pe mine chiar nu m-ar deranja dacă am sta împreună.
Voi ce părere aveți despre soacra/socrul vostră/vostru?

Moderatori angel_angel39 Galateea admin