 |
Omul bun și omul rău
Într-o buna zi, împaratul trimise dupa unul dintre vasalii sai.
În tinutul sau, acesta era cunoscut pentru cruzimea si zgârcenia lui, supusii sai traind stapâniti de frica. Împaratul îi spuse: – Vreau sa pornesti la drum si sa-mi gasesti un om cu adevarat bun. Acesta îi raspunse: – Prea bine, stapâne, si supus, îsi începu cautarea. Întâlni multi oameni, vorbi cu ei, si dupa multa vreme se întoarse la împarat si-i spuse: – Stapâne, am facut precum mi-ai poruncit, cautând prin toata lumea un om cu adevarat bun. Dar nu-i de gasit. Toti sunt egoisti si rai. Nicaieri nu se gaseste omul pe care-l cauti. Împaratul îl lasa sa plece si trimise dupa un alt vasal, cunoscut pentru generozitatea si bunatatea sa si foarte iubit de catre supusi. Împaratul îi spuse: – Prietene, as vrea sa pornesti la drum si sa-mi cauti un om rau cu adevarat. Si acesta asculta si în calatoriile sale întâlni si vorbi cu multa lume. Dupa o buna bucata de vreme, se întoarse la împarat si-i spuse: – Stapâne, n-am izbutit. Sunt oameni necugetati, corupti, carora nu le pasa de nimeni si de nimic, dar nicaieri n-am putut gasi un om rau cu adevarat. În ciuda scaderii lor, toti au un suflet bun. de Bruno Ferrero Am postat această pildă/povestioară pentru că după ce mi s-a șters un comentariu m-am întrebat ce motiv a avut userul respectiv de a procedat astfel. Am fost chiar atât de rea? Întrebarea mea nu mi s-a părut deplasată, era doar o observație vis-a-vis de modul în care reacționează pe secțiune. |
Matrimoniale Romania
Autentificare
Cautare rapida
Ultimii online
Categorii
Comentarii
Pagini
1 2 3BlueIris
Iar povestirea ce spune? Poate spune că judecăm oamenii după noi înșine. Sună a naivitate ambele afirmații (că toți sunt răi sau toți sunt buni). Probabil că majoritatea se situează la mijloc (având o doză de răutatate, dar fără să încalce grav preceptele morale). Eu cred că există rău în formă pură sau aproape pură, din păcate. Nu știu ce fel de suflete au cei care încearcă tot timpul să țină oamenii în întuneric.
Geagi
bunătatea , adică indiferent de ce face un om , fie bine fie rău , el este tot bun , deoarece sufletul său este bun .
Ființele umane se diferențiază unele de altele prin ceea ce gîndesc , spun și fac în raport unele cu altele . Pentru a
recunoaște bunătatea , ea trebuie în primul rînd observată , înțeleasă și acceptată . Cine o simte , deja o vede .
O apreciază . E acolo , indiferent de motivarea acțiunii în sine , dacă este bazată pe dragoste si adevăr .
Inteligenta , experiența , raționalitatea , pragmatismul , sunt mentale iar uneori ne duc în mod neintenționat la situații
scuzabile mai ales atunci cînd sunt executate și aplicate în practică pe ceilalți , cu rea voință . Uneori , da , produc
fapte bune . Însă :
Există multă perversitate în ființele umane , iar atunci cînd aceasta este dovedită , avem clar o dovadă că avem de a
face cu niște conștiințe total incompatibile cu bunătatea . Sufletul , este pe o treaptă și mai superioară . Deoarece nu
toți suntem la fel de curați , atunci automat nici sufletele nu sunt toate la fel de curate . Curățenia unui suflet este dată
de bunătatea care rezidă , nu în creier ci în inimă. Cînd un om este curat la suflet , știm că este un om bun .
Și asta se dovedește prin ceea ce face bun . Cu toții sesizam asta imediat . Nu ?
Diferențierea apare clar între un om bun si unul rău , indiferent de argumentele care ar mai putea fi plasate în joc de
cine nu înțelege binele și răul , dreptatea și nedreptatea , adevarul și minciuna . Asemenea indivizi care nu înțeleg ,
sunt foarte periculoși pentru ceilalți , pentru societate , tocmai de aceea sunt legal separați de ceilalți , uneori puși în
spatele barelor , uneori pe scaunul electric , alteori li se oferă o injecție decisivă . Legea este o dovada clară de
necontestat a acestei diferențieri . Validarea bunătății vine de la cei care înțeleg ce se întîmplă , atît aici în aceasta
lume cît și dincolo în partea cealaltă unde lucrurile sunt și mai și , bazate precis chiar pe această diferențiere .
Ce e bun e bun , iar ce e rău e rău . Desigur , răul se poate schimba … dacă vrea … !
Adanna_toteu
Adanna_toteu
PisicaNeagra33
Geagi
tu pentru tine însuți , dacă cele două femei sunt ambele bune sau ambele rele , deoarece e clar după cum spui , că
mama adevarată nu e un om bun întrucît ea a făcut aia din dragoste . Adică ce a făcut nu este fapta un om bun .
O fi fost de fapt rea ca cealaltă , lipsită de bunătate , iar de fapt cealaltă , criminala , e un om bun . Mda .
Ok . Cam atît . A fost un blog foarte interesant
Adanna_toteu
Geagi
dintre femei și desigur răutatea celeilalte . Se înțelege asta , adică bunătatea vs răutate , că despre asta e blogul
tău cu titlu cu tot . Nu ?
Despre : Omul bun și omul rău ! Însă tu vezi acolo doar înțelepciunea … Doar ! Ia stai puțin .
Am impresia că la femeia rea , tu vezi în furtul de copil , în mărturia mincinoasă că e al ei copilul celeilalte , în chiar
acordul la o execuție nevinovată a unui copil , … ca fiind lucruri similare din punct de vedere sufletești și că ea , ea
nenorocita criminală este un om la fel de bun ca cealaltă . Adică femeia bună ar trebui să privească cu ochi buni la
crimele nesăbuitei și să vadă în nemernică un om bun ?
Asta ca să se potrivească cu “ În ciuda scaderii lor, toti au un suflet bun.”
Este parcă exact cam ce-ai zis mai jos . Wow . De necrezut . E un fel de a vedea lucrurile și ăsta .
Hmm . Interesant .
Adanna_toteu
Povestioara lui Bruno nu a vrut decât să puncteze faptul că un om rău nu va vedea în jurul său decât răutate, corupție, egoism, în timp ce omul bun va acorda circumstanțe și va avea încredere că un strop de bunătate și umanitate există in fiecare.
Pilda regelui Solomon nu este despre răutate ci despre înțelepciunea cu care acesta rezolva divergențele dintre oameni.
Geagi
Eu am spus că Bruno e greșit . Și uite de ce , … dacă tot suntem la împărați :
“ Tăcerea coborî peste sala regească de judecată şi toţi ochii erau aţintiţi asupra regelui Solomon. Servitorii lui se
întrebau cum va putea tânărul rege să rezolve acest caz uluitor.
Două mame singure împărţeau aceeaşi cameră şi fiecare a dat naştere unui băieţel cam în acelaşi timp. În timpul
nopţii una dintre mame întorcându-se pe cealaltă parte din greşeală şi-a strivit fiul. Când s-a trezit devreme şi a
văzut că fiul ei era rece şi nemişcat, femeia înnebunită de durere a luat copilul adormit al celeilalte femei pentru sine
şi a aşezat copilul său mort în locul acestuia. Mai târziu cealaltă femeie trezindu-se, a văzut copilul mort şi a început
să bocească de durere. Dar după ce a privit mai bine copilul, ea a văzut că micuţul nu era copilul ei. În cameră, ea
o văzu pe cealaltă femeie ţinând strâns la piept copilul său.
Acum amândouă femeile stăteau în faţa regelui, luptându-se pentru câştigarea copilului în viaţă.
- Acest copil este al meu! striga una.
- Nu, copilul cel mort e al tău, îi răspunse cealaltă.
Cum putea regele să afle care era mama adevărată? Solomon le-a întrerupt discuţia şi i-a poruncit unui soldat să
ia o sabie şi să taie în două copilul cel viu. La început soldatul a crezut că regele glumeşte, dar Solomon a privit cu
asprime ezitarea acestuia. Încet el scoase sabia ascuţită şi îşi făcu drum către femeia care ţinea copilul.
Pe neaşteptate mama cea adevărată se aruncă la picioarele regelui şi se rugă:
- Lăsaţi-i ei copilul, dar vă rog nu-l tăiaţi! Dar cealaltă femeie zise:
- Să nu fie nici al meu nici al tău, mai bine tăiaţi-l!
Acum Solomon ştia cu siguranţă care era mama cea adevărată. ”
Cu alte cuvinte expresia … “ În ciuda scaderii lor, toti au un suflet bun.” … folosită de tine , nu e general valabilă !
Ai punctat tu pe ceva anume în blogul ăsta , foarte subtil și cu un talent de mare efect și nu spun ca ai vreo vină ,
însă de ne-am uita și la alte bloguri , cred că am vedea chestiile deplasate , … mult mai bine . Nu ?
Ei , da ce bine că s-au evaporat aburii ăia de alcool din țuica aia fantomă , de prune , culoare pink și de proveniență
dubioasă , care era de fapt tot deplasată . O fi fost cu dedicație ? Da ‘ pentru cine oare ?
Pagini
1 2 3